Monedă

Bani = provine de la dinarul banal (batut de banii Sloveniei) care a circulat mult timp si pe teritoriul Romaniei de azi. Treptat denumirea a fost extinsa si asupra altor tipuri de dinari, desemnand orice moneda cu o anumita greutate si calitate. Potrivit dicţionarului explicativ al limbii române, prin bani se înţelege „echivalentul general al valorii mărfurilor; monedă de metal sau de hârtie recunoscută ca mijloc de schimb şi de plată”. Noţiunea de bani este mai cuprinzătoare şi mai veche decât cea de monedă, întrucât cuprinde toate mijloacele de schimb. Banii sunt o marfă, prin urmare sunt un bun economic, rezultat al unor legi obiective.

Moneda = piesa de metal, cu o anumita forma, dimensiune, greutate dintr-un anumit aliaj, cu puritate stabilita (cu un anumit titlu). Noţiunea de monedă este denumirea generică acordată pieselor metalice. Moneda este un acord de voinţă dintre oameni, pe de-o parte, şi presupune existenţa autorităţii emitente, care decide cu privire la forma monedei şi a metalului din care este confecţionată.

Troc = schimbul direct de bunuri fără utilizarea banilor, presupunând o dublă coincidenţă a nevoilor (complementaritatea intenţiilor).

Bani-marfa =mărfuri utilizate ca bani, dar care sunt în acelaşi timp cumpărate şi vândute ca mărfuri obişnuite.

Mijloc de schimb = permite separarea în timp a cumpărării de vânzare, făcând posibilă realizarea tranzacţiei fără dubla coincidenţă a dorinţelor sau nevoilor specifică trocului.

Masura a valorii = permite, pe de o parte, exprimarea valorii (evaluarea şi dimensionarea) celor mai diverse mărfuri şi servicii, iar pe de altă parte, măsurarea şi compararea preţurilor acestora (în timp şi spaţiu).

Rezerva de valoare = permite transferarea puterii de cumpărare din prezent în viitor. Ceea ce se urmăreşte este ca produsele care pot fi cumpărate astăzi cu o unitate monetară să poată fi cumpărate şi în viitor la acelaşi preţ, banii să păstreze valoarea, puterea de cumpărare în timp.

Cvasimonedele (cvasibanii) = active care au caracteristici apropiate de cele ale monedei: au lichiditate mare, pot fi uşor transformate în bani fără o pierdere (substanţială) de valoare. De regulă, lichiditatea mai scăzută este compensată în mod corespunzător printr-o remunerare. În acelaşi sens este astăzi utilizată şi noţiunea de activ financiar.

Bani-marfa = mărfuri utilizate ca bani, dar care sunt în acelaşi timp cumpărate şi vândute ca mărfuri obişnuite.

Moneda scripturala (de cont) = este constituită din depozitele băncilor comerciale, respectiv din soldurile creditoare ale agenţilor nebancari care sunt transmise de la un agent la altul prin intermediul cecurilor şi al viramentelor.

• reprezintă o formă a bancnotei, bazată pe încredere (moneda fiduciară) şi care cunoaşte importante modificări din punct de vedere al formei de prezentare, forme actuale ale monedei fiduciare fiind:

- cecurile şi

- viramentele