Managementul Activității Extrabilanțiere

TEMA. Managementul activităţii extrabilanţiere.

1 Tipurile activităţii extrabilanţiere.

2 Riscurile în activităţi extrabilanţiere. Rolul activităţii extrabilanţiere.

1. Activitatea extrabilanţieră – emisiunea/cumpărarea de anumite drepturi ce nu influenzează în momentul operaţiunii structura sau valoarea bilanţuui bancar.

Operaţiunile extrabilanţiere sunt:

2 pure – ce ţin de activitatea bancară şi nu pot fi prestate de alte instituţii pe piaţa financiară;

2 ce ţin de tranzacţii cu valori mobiliare pe piaţa de capital.

Operaţiuni extrabilanţiere sunt:

1 titlurizarea – operaţiuni de emisiune a unor valori mobiliare de credit în schimbul unui pachet de active de calitate înaltă a băncii:

Titlurizarea se efectuiază în următoarele etape:

1. banca selectează o cantitate de active superioare după calitate;

2. în volumulacestor active banca emite valori mobiliare de credit;

3. valorile mobiliare emise sunt propuse investitorilor terţi;

4. acumulînd sume din vînzarea valorilor mobiliare banca investeşte în alte activităţi.

În calitate de active sunt utilizatele cu un risc minim de rambursare / care au gaj performant.

Avantajele:

1) conferă o flexibilitate a bilanţului, permiţînd restructurarea lui în funcţie de anumite scopuri ale băncii;

2) acordă posibilitatea de investirea în active diversificabile ;

3) posibilităţi de creştere a profitului;

4) acordă posibilităţi de diversificare a operaţiunilor pe piaţa de capital.

Acest tip de operaţiuni necesită anumite atribuţii pentru managementul bancar:

• se va urmări ca Ra1 (la creditele gajate) = Ra2 (la noile investiţii), mai mult ca atît se va urmări ca Ra1 să fie mai mic ca Ra2. pentru aceasta banca va depune anumite eforturi de marketing.

• posibilitatea de plasament a obligaţiunilor bancare şi negocierea ratei dobînzii la elenecesită la fel abilităţi. Se va urmări Ra1 mai mare ca Rp; există posibilitatea că obligaţiunile emise nu se vor putea vinde mai ieftin decît activele gajate.

2 vînzarea creditelor – ideea de bază: atragerea altor instituţii financiare sau investitorii în cofinanţarea unor credite.

Vînzarea creditelor se face prin două moduri:

a). Vînzarea creditelor în suma totală;

b). Vînzarea fracţionată.

Avantajele:

1) posibilitatea de reformulare a portofoliului de credite;

2) conferirea lichidităţii unor credite cu scadenţe înalte;

3) implicarea altor bănci în acordarea creditelor mari şi deci diversificarea riscurilor.

Băncile care cumpără credite sunt cointeresate s-o facă dinurmătoarele motive:

• au acces la creditarea unor corporaţii pe care în mod normal nu le puteau puteau avea pe piaţa bancară;

• deoarece creditele ce se vînd sunt de o calitate înaltă, băncile cumpărătoare primesc posibilitate de îmbunătăţirea calităţii portofoliului de credite;

• posibilităţi de a diversifica portofoliu de credite după aspectul de ramură/ teritoriu.

3 emisiunea scrisorilor de garanţie – banca onorează capacitatea de rambursare a unei terţe persoane.

Avantajele:

1) comisioanele percepute fără a implica activele bancare;

2) acordarea posibilităţii unui debitor de a se credita fără a apela la resursele bancare;

3) în cazul cunoaşterii situaşiei financiare a debitorului probabilitatea de achitare a creditului în locul lui este minimă, nu implică resurse bancare.

Oscrisoare de garanţie are 3 elemente componente:

Emiiunea scrisorii de garanţie de obicei se vinde ca un comision, calculat ca procent din valoarea creditului garantat, însă scrisorile nu se vor vinde în caz cînd riscul asociat lor este mai mare decît comisionul perceput.

2. Fiecare din operaţiunile extrabilanţiere comportă anumite riscuri pentru bancă. Operaţiuni de titlurizare includ 3 tipuri de risc:

1. riscul de credit – riscul că o parte din activele care au servut drept gaj pentru valori mobiliare emise debancă nu se vor rambursa şi banca va utiliza resurse adăugătoare pentru răscumpărarea obligaţiunilor sale.

2. riscul ratei dobînzii – riscul necorespunderii dobînzelor la activele vîndute obligaţiunilor emise şi noilor investiţii;

3. riscul rambursării anticipate – riscul că activele care au fost gajate se vor rambursa înainte de scadenţă şi banca nu va putea plasa sumele extrase tot atît de profitabil.

Ca dezavantaj pentru această operaţiune este că banca gajează activele de calitate înltă, procurînd active mai profitabile, dar şi mai riscante. Titlurizarea poate înrăutăţi portofoliu de active şi necesită o cantitate de capital propriu mai mare.

Operaţiuni de vînzare include următoarele riscuri:

1. riscul de credit – ( riscul de nerambursare) atunci cînd banca va fi nevoită să ramburseze băncii cumpărătoare banii din capitalu propriu;

2. banca vînzătoare vinde experienţa sa de analiza solvabilităţii clientului, înrăutăţind calitatea portofoliului de credite – poate apărea necesitatea formării unui volum de provizioane mai mare şi a extragerii prin această operaţiune a unei resurse din circulaţie;

3. riscul ratei dobănzii – banca nu va putea cumpăra active tot atît de profitabil ca şi creditele vîndute.

Riscurile asociate scrisorii de garanţie:

1. riscul de credit – în caz cînd banca va fi obligată să ramburseze creditul în locul debitorului. În această situaţie apare riscul lipsei de lichiditate;

2. riscul ratei dobînzii – pentru bancă rambursarea nu doar creditului dar şi dobînzii la el.

Măsurile de protecţie contra tuturor riscurilor:

• deoarece toate trei tipuri de activitate comportă riscul creditar, banca va evalua foarte atent solvabilitatea debitorilor, atît existenţi (în cazul titlurizării şi a vînzării creditelor), cît şi cei potenţiali (scrisoarea de garanţie);

• extrapolarea scrisorilor degaranţie după regiune şi funcşţionarea lor ca valoare;

• analiza atentă a modului de variaţie a ratei dobînzii pentru a evita riscul ratei dobînzii în cazul titlurizării şi vînzării creditelor;

• operarea cu prudenţă a tuturor serviciilor acordate în cazul operaţiunilor extrabilanţiere pentru a evita alte riscuri, asociate riscului creditar şi ratei dobînzii. Aceasta în special ţine de riscul lipsei de lichiditate. De exemplu: în momentul calculării necesarul de resurse lichide, banca va ţine cont şi de scrisorile de garanţie emise pentru a fi protejată în cazul necesităţii de achitare a creditului în locul persoanei garantate.