Micorizele reprezinta interrelatii intre radecinile active ale unor pante si fungi specifici.
Aceste interrelatii dinamice implica sparofitism, usoara patogenitate si simbioza.
Radacinile active ale plantelor, colonizate cu ciupercile micorizice, a un metabolism mai activ care imbunatateste procesele vitale si se soldeaza cu o productivitate mai buna.
In micoriza partenerii coopereaza prin:
1. Parteneriat relativ constant;
2. Colonizarea normala a tesuturilor radiculare de catre fungi, in absenta simptomelor patologice;
3. Cuprinderea exclusiva a cortexului radicular, cu mentinerea libera a meristemelor apicale si a cilindrului vascular;
4. mentinerea proprietatilor normale ale celulelor radiculare si lipsa leziunilor;
5. Dezvoltarea mai luxurianta a plantelor purtatoare de micorize, comparativ cu cele lipsite de ciuperci micorizice.
In conditii de soluri si substraturi normale, absenta micorizelor este o exceptie iar prezenta lor este o caracteristica constanta pentru majoritatea plantelor.
Peste 80% din plante cunoscute sunt purtatoare de micorize. Micorizele lipsesc la plante din famiile: Caryophylaceae, Centrospermae, Cruciferae, Cyperaceae, Farinosae, Plumbaginaceae, Droseraceae, Halorrhagaceae si Filicaceae.
Exista patru categorii de micorize in functie de pozitia fungilor micorizici fata de radacinile active si cortextul radicular si anume:
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.