Cartoful

CARTOFUL

Importanţa culturii

Cartoful este considerat ca a doua pâine a omului, deşi nu este luat în cultură de foarte mult timp în Europa şi la noi în ţară.

Cartoful este un produs vegetal hrănitor, gustos şi ieftin, care constituie alimentul de bază al multor popoare şi deţine o pondere mare în balanţa economică a multor ţări.

Cartoful este originar din America şi anume din regiunile înalte şi umede din Peru, Columbia, Ecuador. Din aceste ţinuturi a fost adus în Europa, mai întâi în Spania şi Anglia, de către navigatori.

Introdus în Europa ca o curiozitate botanică a lumii noi, răspândit de botanişti dintr-o parte în alta a Europei, acceptat în cultură mai greu şi mai mult de nevoie, cartoful s-a impus mai târziu ca o plantă de cultură principală, aflându-şi în acest continent o nouă patrie.

În anul 2008, cartoful s-a cultivat pe Glob pe o suprafaţă de 18,2 milioane ha, producţia medie pe ha fiind de 17,2 t. Cele mai mari suprafeţe cultivate cu cartof au fost în Asia (8,4 milioane ha), Europa (6,2 milioane ha) şi Africa (1,8 milioane ha). Cele mai mari ţări cultivatoare de cartof, cu suprafeţe mai mari de 1 milion de hectare sunt: China (4,4 milioane ha), Federaţia Rusă (2,0 milioane ha), India (1,7 milioane ha) şi Ukraina (1,4 milioane ha).

Producţiile cele mai mari la hectar obţinute în anul 2008, de peste 40 t/ha au fost obţinute în: Noua Zeelandă (50,2 t/ha), Olanda (45,5 t/ha), SUA (44,2 t/ha), Belgia (44,1 t/ha), Germania (43,7 t/ha), Franţa (43,5 t/ha), Danemarca (41,9 t/ha), Marea Britanie (41,6 t/ha).

România a cultivat în ultimii ani o suprafaţă cu cartof cuprinsă între 260 şi 285 mii ha, producţia medie variind între 12,2 şi 15,9 t/ha.

Rotaţia

Cartoful preferă plantele premergătoarea care se recoltează devreme, lasă terenul curat de buruieni şi fără resturi vegetale în cantitate mare, au un sistem radicular profund şi lasă solul afânat.

Plantele premergătoare favorabile pentru cultura cartofului sunt: leguminoasele perene (lucerna în zona de câmpie şi trifoiul roşu în zonele umede), leguminoasele anuale, cerealele păioase (grâu, orz, orzoaică, secară, triticale), porumb boabe şi porumb pentru siloz, legume bostănoase, vărzoase, bulboase şi rădăcinoase.

Se recomandă rotaţia de 2-4 ani în unităţile agricole cu o pondere mare a culturii cartofului, şi rotaţia de 3-5 ani în unităţile agricole cu o pondere mică a culturii cartofului. Pe solurile infectate cu nematozi (Globodera spp.), rotaţia trebuie să fie de cel puţin 5-6 ani.

Cartoful nu se recomandă să se cultive după alte solanacee, prucum şi după in şi floarea-soarelui, datorită înmulţirii bolilor comune (putregai cenuşiu) şi a dăunătorilor comuni (nematozi).

După cartoful extratimpuriu şi timpuriu pot fi cultivate culturi succesive, cum sunt: porumb siloz, fasole, varză de toamnă, castraveţi, fasole păstăi şi alte legume de toamnă.

După cartoful de vară se pot cultiva culturi de toamnă, cum sunt: rapiţă, grâu, orz, secară, triticale.

Fertilizarea

Cartoful are un consum specific de elemente nutritive mare. Astfel, pentru fiecare 1000 kg tuberculi şi biomasa epigee aferentă, acesta consumă în medie 5 kg N, 3 kg P2O5, 8 kg K2O, 3 kg CaO şi 1 kg MgO.

Fertilizarea minerală. Dozele de îngrăşăminte chimice sunt diferite în funcţie de destinaţia recoltei. După leguminoase perene, doza de azot se reduce cu 20-30 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 20 kg/ha. După leguminoase anuale, doza de azot se reduce cu 10-20 kg/ha şi se măreşte doza de fosfor cu 15 kg/ha. După plante tehnice, doza de azot şi fosfor se măreşte cu 10-20 kg/ha.