Bazele Producției Lemnului

I. INTRODUCERE ÎN STUDIUL PÃDURII

I.1. Pãdurea, obiectiv de interes economic

Pãdurea ca obiectiv de interes economic poate fi tratatã în feluri diferite. Se folosesc în acest scop indicatori cantitativi ºi indicatori calitativi de evaluare a resurselor forestiere ale unei þãri sau dintr-o zonã fizico – geograficã oarecare.

Ca indicatori cantitativi se disting:

-procentul de împãdurire,

-suprafaþa de pãdure/locuitor,

-volumul de lemn pe picior,

-posibilitatea,

-accesibilitatea,

-cantitatea de lemn lansatã pe piaþã,

-cantitatea de produse accesorii oferitã industriei,

-cifra de afaceri a agenþilor economici specializaþi în domeniu,

-capacitatea de primire a publicului.

Dintre indicatorii calitativi, prezintã importanþã deosebitã:

-calitatea factorilor de mediu;

-starea de sãnãtate a ecosistemelor forestiere;

-calitatea factorilor amelioraþi prin influenþele directe exercitate de pãduri;

-ponderea tratamentelor intensive;

-originea ºi provenienþa arboretelor;

-incidenþa pãdurilor seculare, virgine, naturale ºi seminaturale;

-proporþia arboretelor amestecate;

-volumul de lemn mort în pãdure;

-proporþia regenerãrii pe cale naturalã;

-proporþia speciilor autohtone ºi a speciilor exotice introduse în culturã;

-speciile rare sau pe cale de dispariþie;

-conservarea resurselor genetice forestiere.

Pentru analizarea indicatorilor cantitativi ºi calitativi de caracterizare a resurselor forestiere ale unei þãri se cere un spaþiu vast, aceasta din nevoia de examinare a elementelor menþionate mai sus, prin prisma conceptelor de conservare ºi dezvoltare durabilã a pãdurilor. Modul sub care se prezintã resursele forestiere din punct de vedere al întinderii,

structurii, calitãþii tehnologice a lemnului ºi valorii financiare a produselor ºi serviciilor aduse de pãdure omului ºi societãþii umane în ansamblul sãu, se reflectã în activitatea agenþilor economici, indiferent de natura capitalului.

În fapt este vorba de particularitatea pãdurilor, privite ca entitate regenerabilã, ecologicã ºi economicã în egalã mãsurã, fapt ce le deosebeºte de alte resurse naturale. Evoluþia gândirii economice þine seama de existenþa ºi importanþa pãdurilor ca sursã producãtoare de bunuri ºi servicii sociale: de-a lungul ultimelor trei secole, începând cu cameraliºti austrieci ºi pânã în prezent ideea continuitãþii producþiei de lemn a dominat interesul cercurilor economice.

Din timpurile îndepãrtate, pãdurile s-au impus prin extinderea geograficã, având ca limite ale arealului lor de dezvoltare o biotemperaturã anualã de 30C ºi un volum mediu de precipitaþii de 350 – 400 mm/an. În anii noºtri, din întinderea totalã a terenurilor cu vegetaþie arborescentã, de 4592 milioane ha, suprafaþa efectiv acoperitã cu pãdure însumeazã 4113 milioane ha

Examinarea atentã a datelor de mai sus, evidenþiazã o inegalã repartiþie a pãdurilor pe glob ºi în plan regional. În raport cu densitatea populaþiei acest aspect devine ºi mai semnificativ în Asia ºi Europa, de exemplu, revine la un locuitor între 0,19 ºi 0, 31 ha pãdure, în timp ce în Federaþia Rusã, zona Pacificului, America de Sud ºi America de Nord acest indicator variazã între 3,21 ºi 5,40 ha.

Nu ne propunem ca în acest capitol de început sã examinãm particularitãþile repartiþiei pãdurilor în plan teritorial ºi semnificaþiile demografice, economice ºi sociale ale acestui aspect. Subliniem doar importanþa pãdurilor ca sursã regenerabilã de bunuri ºi servicii la nivel planetar. Procentul de împãdurire, ca ºi suprafaþã de pãdure / locuitor, ne oferã imaginea realã a legãturilor dintre ponderea economiei lemnului dintr-o anume regiune ºi ansamblul activitãþii economice pe plan local.

Lemnul reprezintã un bun ºi totodatã o marfã deosebit de solocitatã pe toate pieþele interne ºi internaþionale, producþia sortimentelor pe bazã de lemn, ca ºi consumul acestora înregistrând creºteri semnificative în ultimile decenii. În proporþie de peste 25% lemnul recoltat anual din pãduri se foloseºte pentru producþia de cherestea. Ponderea lemnului pentru hârtie ºi ambalaje este într-o continuã creºtere. În intreprinderile cu profil forestier lucreazã un mare numãr de angajaþi: în þãrile europene, de exemplu, activeazã 2,4 milioane salariaþi, ceea ce reprezintã 5% din totalul forþei de muncã angajate în unitãþile industriale ºi agricole din Europa.

1. Brenndorfer, D., Zlate, G. „Bazele producţiei şi prelucrării mecanice a lemnului. “ Bucureşti, Editura Ceres 1990.

2. Doniţă, N. “Dendrologie.” Oradea: Editura Universităţii din Oradea, 2002.

3. Doniţă, N., Geambaşu, T., Brad, R. „Dendrologie.” Arad: Editura Universităţii Vasile Goldiş, 2004.

4. Giurgiu, Victor. “Dendrometrie şi auxologie forestieră.” Bucureşti: Editura Ceres, 1979.

5. Leahu, Iosif. “Dendrometrie.” Bucureşti: Editura Didactică şi pedagogică, 1994.

6. Stănescu V., Şofletea N., Popescu, O. “Flora forestieră lemnoasă a României.” Bucureşti: Editura Ceres, 1997.