Producerea de sămânţă este o activitate foarte importantă în agricultură, de calitatea materialului biologic cultivat depinzând în mare parte nivelul producţiior obţinute.
În România, activitatea de înmulţire a soiurilor şi hibrizilor este reglementată prin acte legislative care stabilesc condiţiile ce trebuie îndeplinite de agenţii economici care pot produce şi comercializa sămânţă, cât şi valorile parametrilor calitativi care permit certificarea loturilor semincere.
Din cele mai vechi timpuri, s-a observat că folosirea la însămânţare a unui material săditor superior este o condiţie esenţială pentru obţinerea de recolte superioare.cantitativ şi calitativ.
Acest lucru a făcut, ca pentru înmulţire, să fie reţinute numai fructele şi seminţele cele mai mari.
Chiar dacă această alegere s-a făcut la întâmplare, s-a reuşit o îmbunătăţire treptată a formelor cultivate.
În perioada actuală, când se cultivă produse ale unor procese de ameliorare fundamentate ştiinţific (soiuri sau hibrizi), grija faţă de sămânţa utilizată este amplificată.
Aceasta se datorează faptului că soiul sau hibridul este constituit dintr-un complex de gene care îi conferă superioritate din punct de vedere productiv şi calitativ, precum şi pentru rezistenţa la boli şi dăunători.
Dacă acest complex, care funcţionează ca un tot unitar, este descompletat, valoarea ce caracterizează forma respectivă se diminuează.
Existând această situaţie, trebuie căutate cauzele care pot afecta acest complex, în funcţie de acestea, recomandându-se şi măsurile care trebuie luate.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.