Zona Bran Moeciu

Zona turistică Bran - Moeciu prezintă numeroase resurse antropice pentru turiştii ce poposesc aici. Astfel ea se suprapune sub aspect geografic platformei brănene, acelor locuri situate între abruptul Bucegilor şi creasta Pietrei Craiului având ca centru polarizator Branul, poartă larg deschisă de pătrundere în culoar dinspre depresiunea Braşovului.

Astfel intrarea şi ieşirea din ţinutul Tării Bârsei sunt păzite de Castelul Cetatea Turcului ("Turts-fest") nume sub care mai este cunoscut Castelul Bran, ce reprezintă şi principalul obiectiv turistic al zonei.

Castelul Bran, întâlnit în documentele medievale sub numele de Cetatea Bran, a fost construit de către braşoveni în urma privilegiului din 19 noiembrie 1377, cu scopul de a supraveghea şi de a apăra aceste locuri pe unde trecea unul din cele mai importante drumuri de legătură dintre Transilvania şi Ţara Românească. În acelaşi timp în apropierea cetăţii s-a construit un punct de vamă unde se percepea taxa de 3% din valoarea mărfurilor care erau tranzitate pe drumul Branului.

Pentru veniturile necesare întreţinerii, castelului i-a fost atribuit un domeniu alcătuit din 12 sate din Ţara Bârsei şi aşezările brănene, risipite pe dealurile dintre Munţii Bucegi şi Piatra Craiului.

Conducerea castelului şi domeniul Bran a fost încredinţată de către Voievodul Transilvaniei unui castelan, care pe lângă funcţia militară de comandant al garnizoanei îndeplinea şi atribuţii administrative şi jurisdicţionale.

Din anul 1498 castelul şi domeniul Branului au fost atribuite Braşovului care le-a stăpânit cu titlu de posesor până în anul 1651 când cu aprobarea Dietei Transilvaniei, oraşul de la poalele Tâmpei, devine propietar "cu drept de veci şi în mod irevocabil" asupra acestor bunuri.

După revoluţia de la 1848, desfiinţându-se deci şi domeniul feudal al Branului, castelul rămas în continuare în propritetatea Braşovului v-a îndeplini funcţia de a administra pădurile din împrejurimi.

După primul război mondial, la 1 decembrie 1920, Cetatea Castel a fost donată familiei regale, devenind reşedinţă de vară până la 30 decembrie 1947. Din anul 1956 Cetatea Castel a fost amenajată ca muzeu de istorie şi artă feudală şi a fost deschis spre vizitare.

Muzeul de etnografie în aer liber aflat în imediata apropiere a Castelului Bran, a fost deschis pentru public în anul 1961 şi ocupă un pitoresc teren la poalele stâncii pe care se înalţă Castelul Bran. Muzeul etnografic cuprinde 14 gospodării ţărăneşti şi instalaţii tehnice cum ar fi: Casa de Colibaşi (1840), Casa Musceleană (1900), Casa cu curte, fântână cu cumpănă şi troiţă, Casa cu ocol (1843), hodaia, hodăiţa, stâna, joagărul, dârsta şi vâltoarea, piua şi maşina de lână, cuptorul cu var. Monumentele au fost selecţionate şi grupate pe baza cercetărilor efectuate între anii 1958-1960.

Pe serpentinele ce se înşiruie pe coama dealului Sasului se văd ruinele unei vechi cetăţi medievale construită în secolul al XIII-lea, constituind în veacurile următoare una din importantele fortificaţii care apărau Ţara Românească la nord. A fost dărâmată în secolul al XVI-lea.

Din suita monumentelor religioase din zona Branului remarcăm câteva ce pot fi considerate importante din puncte de vedere arhitectonic şi al vechimii: bisericile din Şimon, Cheia, Bran şi Fundata.

Biserica din Şimon construită în 1790 cuprinde în plan naosul şi pronaosul care se înscriu într-un dreptunghi acoperit cilindric. Sistemul de acoperire se compune dintr-o boltă cilindrică cu calotă mică la pridvor, boltă cilindrică cu penetraţii la naos şi pronaos şi boltă cilindrică la altar. Acoperişul este din ţiglă în solzi.

Biserica din Cheia este un monument de arhitectură la care se remarcă cornişa acoperişului, deosebit de frumoasă, decorată cu zimţi dispuşi în trei rânduri sub streaşina foarte evazată. Sub cornişă, o friză cu picturi murale decorează biserica pe toate faţadele. În forma actuală biserica a fost construită în anul 1818 deşi se pare că exista din 1700 sub forma unei biserici de lemn.

Existenţa Bisericii "Adormirea Maicii Domnului" din Fundata este atestată documentar de la 23 august 1777, dar actuala construcţie a fost ridicată între anii 1835-1837, pictura fiind executată de dascălul Ion Vartolomeu din Şimon.