Organizarea Agențiilor de Turism

CAPITOLUL I.

Organizarea agenţiilor de turism

Organizarea este un proces de grupare a resurselor şi activităţilor întreprinderii, în scopul obţinerii unor rezultate economice şi sociale în condiţii de eficienţă. Structura organizatorică se referă la ansamblul relaţiilor dintre compartimente şi posturi în interiorul firmei.

Structura organizatorică a unei agenţii de turism depinde de mai mulţi factori , prin care putem enumera: obiectul de activitate, amplitudinea gamei de servicii oferite, numărul de angajaţi, etc.

Formele de organizare structurală a agenţiilor de turism:

Structura organizatorică a agenţiilor de turism este determinată de o serie de factori: tipul de agenţie, dimensiunea agenţiei, volumul de activitate, structura serviciilor oferite, forma de management, gradul de dispersie teritorială, etc.

În practică există mai multe forme de organizare a agenţiilor de turism:

a)Organizarea de tip funcţional, este o formă de organizare de tipuri de activităţi grupate pe criteriul specializării. Astfel se disting două categorii de departamente:

În cadrul departamentelor operative se desfăşoară activităţi de concepţie şi punere în aplicare a produselor.

Departamentele funcţionale sunt specializate în gestiunea resurselor materiale, asigurând evidenţa şi controlul tuturor activităţilor.

Fiecare unitate structurală este condusă de un manager; între aceştia existând relaţii de timp orizontal şi vertical.

b)Organizarea în unităţi autonome, este specifică multor touroperatori care au dezvoltat o reţea multinaţională sau naţională de distribuţie care se desfăşoară pe o anumită zonă geografică sau pentru anumite segmente de clienţi.

c)Organizarea de tip hibrid, reprezintă forma de organizare autonomă în care unele departamente funcţionale sunt concentrate la sediul central.

d)Organizarea matricială, presupune o variantă mixtă rezultată din înbinarea elementelor structurale autonome şi cele funcţionale.

e)Organizarea de tip reţea, reprezintă o modalitate de constituire a unui sistem specific de organizare pe baza unei imagini de marcă în care agenţiile pot avea nivele diferite de autonomie.

Avantajele constituirii reţelei de agenţii de turism sunt următoarele:

-posibilităţi de a negocia comisioanele pentru a negocia vânzarea voiajelor forfetare;

-pronovarea imaginii de marcă;

-avantaje la promovarea şi vânzarea pachetelor de servcii;

-conectarea la marile reţele de distribuţie.

În practică se disting patru tipuri de reţele:

Reţeaua integrată:

- cuprinde simple agenţii de distribuţie fără autonomie, cărora li se alocă produse şi li se stabileşte o listă de clienţi.

Reţeaua franşizată:

-destul de rar întâlnită în rândul agenţiilor de turism. Contribuie la crearea autonomiei funcţională şi financiară. Agenţia care obţine franşiza beneficiază de imaginea de marcă conferită de franşizor.

Reţeaua voluntară:

- cuprinde agenţii autonome din punct de vedere funcţional şi financiar şi poate negocia comisioanele de vânzare a voiajelor forfetare.

Reţeaua protejată:

-creată de operatori care preferă să-şi caute parteneri independenţi, titulari de licenţă. Agenţia de turism se angajează să revândă cu prioritate produsele touoperatorii şi nu plăteşte nici o redevenţă acestuia, aceasta nebeneficiind de exclusivitate dar obţinând un comision mai mare decât celălalte agenţii.