Obiective turistice de pe Strada George Enescu, Iași

I. Date generale

I.1. Localizare

Strada George Enescu se află în centrul orașului Iași și face legătura între Bulevardul Independenței și Strada Cuza Vodă.

Fig. 1 Schița localizării Străzii George Enescu (Tiba Diana Maria, 2013)

I.2. Toponimie

Actualul nume al străzii provine de la marele compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor George Enescu care a dirijat în 1942 concertul inaugural al actualei Filarmonici de Stat Moldova ce se află în imediata apropiere a acestei străzi. Tot în această clădire a funcționat în trecut Conservatorul George Enescu.

În trecut această stradă a avut diferite denumiri. Conform unui plan din anul 1844 al inginerului german Ioseph Rascheck, această stradă era o „uliță neșoseluită” și se numea „Ulița de lângă zidul Manăstirii Golia” . În anul 1857, inginerul francez, Frédéric Peytavin elaborează un nou plan al Iașului și denumește această stradă „Ulița Băibăcăriei”. (băibărace = haine roșii)

Aceași stradă apare mai apoi sub denumirea de „Vovidenia” (Sărbătoare intrării în biserică a Maicii Domnului, 21 noiembrie) în planul executat de inginerul Grigorie Bejan între anii 1896-1897. În anul 1912, cu prilejul recensământului populației se schimbă numele unor străzi, astfel strada „Vovidenia” devenea strada „Mănăstirea Golia”.

George Enescu s-a născut la 19 august 1881 în satul Liveni-Vîrnav din județul Botoșani. La vârsta de 4 ani a început să cânte la vioară, iar la 5 ani a susținut primul său concert. Între anii 1888 și 1899 studiază la Conservatorul din Viena și cel din Paris. Deseori Enescu susținea concerte și recitaluri de vioară la Castelul Peleş din Sinaia la invitația reginei Elisabeta a României. Cele mai cunoscute compoziţii ale lui George Enescu sunt: „Rapsodii Române” (1901-1902), „Suita nr. 1 pentru orchestră în Do major”, op. 9 sau „Simfonia nr. 1 în Mi bemol major,” op. 13 (1905). Cea mai îndrăgită lucrare a compozitorului, la care a lucrat mai bine de zece ani, este opera „Oedip”, op. 23. Terminată în 1931, aceasta i-a fost dedicată Mariei Rosetti-Cantacuzino, cea care va deveni, în 1937, soţia lui George Enescu. În perioada ce a urmat celui de-al doilea război mondial, George Enescu părăseşte definitiv România şi locuieşte la Paris, unde se stinge din viaţă în 1955. Muzicianul a dirijat Orchestra Simfonică George Enescu din Iaşi pe care a fondat-o în perioada 1918-1920.