Mocănița din Maramureș

Istoria Căilor Ferate Române

Căile Ferate Române (C.F.R) au o istorie de mai bine de 125 de ani. Prima cale ferată din România s-a inaugurat la 20 august 1854, între Oravița-Baziaș, în lungime de 62 de km, utilizată numai pentru transportul cărbunelui. La 12 ianuarie 1855 ,,Societatea Cezaro-Crăiasca Privilegiată a Căilor Ferate Austriece” (St. E.G) preia linia Oravița-Baziaș, pentru îmbunătățiri și o deschide ulterior, în 1 noiembrie 1856.

Modernizarea Căilor Ferate Române, a cunoscut trei concesiuni și anume: concesiunea Barkley, Strousberg, Offenheim.

- Concesiunea Barkley. La 1 septembrie 1865, sub Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Guvernul Român dă în construcție companiei engleze John Trevor-Barkley, linia București-Giurgiu, linie care a fost terminată la 26 august 1869. Atunci regele Carol I a putut pleca cu primul tren românesc de la București la Giurgiu și de acolo, cu vaporul, mai departe la Viena.

- Concesiunea Strousberg. Septembrie 1866, Partidul Român votează legea pentru comisia construcției liniei Varciorova – București - Buzău - Brăila – Galați - Tecuci - Roman și Tecuci - Bârlad, în lungime totală de 915 km.

La 10 septembrie 1868 se pune piatra fundamentală a Gării de Nord din București, iar la 27 decembrie 1870 se deschide provizoriu linia București - Buzău - Brăila – Galați - Tecuci - Roman.

În primăvara anului 1871 ploile distrug o parte a liniei întrerupând circulația. Guvernul Român refuză în consecință plata cuponului pe ianuarie 1871. Compania Strousberg neîndeplinindu-și obligațiunile a fost înlocuită prin "Noua Societate a Acționarilor CFR".

La 13 septembrie 1872 se deschide oficial linia Pitești – București - Buzău – Galați - Tecuci - Roman, iar la 9 mai 1878, linia Pitești-Varciorova.

În 1 aprilie 1889 ia ființă prima direcție a CFR, formată din Kalinderu, Stătescu și Fălcoianu.

- Concesiunea Offenheim. La 24 mai 1868 și în condiții aproape similare cu concesiunea Strousberg, Statul Român încheie cu consorțiul Offenheim o convenție pentru construcția liniilor Roman-Ițcani, Pașcani-Iași și Verești-Botoșani, în lungime totală de 224 km. În decembrie 1869 se dă în circulație linia Roman-Ițcani.

În iunie 1870 linia Pașcani-Iași și în noiembrie 1871 linia Verești-Botoșani.

Exploatarea liniilor se face însă în condiții foarte proaste, statul trebuind în mod continuu să plătească anuitatea (amortismentul și dobânda cumulate în baza unui credit și care se plătesc anual) până când, la 18 decembrie 1888 este nevoit să sechestreze liniile, iar în ianuarie 1889 să le răscumpere, obligându-se la plata unei anuități de 3.865.173 lei aur.

Statul Român răscumpăra în 1882 și linia Cernavodă - Constanța, construită sub Imperiul Otoman în 1860 de către aceeași companie Barkley, care construise și linia Giurgiu-București și care o exploatează.

Astfel, Statul Român devine proprietarul tuturor liniilor de cale ferată de pe teritoriul său, în lungime totală de 1377 km, pe care le exploatează de acum înainte în regie, cu personalul și controlul său.

Ce este Mocăniţa?

Mocăniţa trenuleţ încă circulă în scopuri industriale, pentru exploatarea lemnului, dar și pentru turiști. Vagoanele pentru turiști pot fi: vagoane terasă, vagoane clasa. Există și vagoane pentru materiale, platforme și lemn. Linia ferată e construită pe ecartament îngust (760mm).

Câteva exemple de rețele pe ecartament îngust: rețeaua Alba-Iulia - Zlatna, inaugurată la 1895, pentru a rentabiliza uzina de minereuri de la Zlatna, iar altă rețea este Turda-Câmpeni-Abrud, inaugurată la 1911. Prima linie este (a fost) pe valea Ampoiului, iar a doua este pe valea Arieșului. Linia de mocăniță de la Zlatna a fost desființată la începutul anilor 80, modernizându-se și s-a trecut la ecartament normal, cea de a doua încă există fizic, cu mici întreruperi.

Studiu de caz: Mocănița de la Vișeu de Sus

Construit între anii 1930 și 1933 traseul Mocăniței are o lungime de 56 de kilometri și leagă localitățile Vișeu de Sus (altitudine 600 metri) și Comanu (altitudine 1100 metri).

Mocănița, singurul mijloc de transport mecanizat între Vișeu și Comanu, este un tren mixt compus din vagoane pentru transportul călătorilor introduse acum 5 ani și din vagoane/platforme pentru transportul materialului lemnos. Traseul Mocăniței este unul forestier. Locomotivele care tractează Mocănița au fost construite în anii 1950 la atelierele Reșița și funcționează impecabil. Alimentarea Mocăniței se face cu apă și lemne.

Facultatea de Geografie, UBB Cluj