„Dragostea de munte îşi are rădăcina în frumuseţea locului de unde priveşti, în transparenţa aerului, în claritatea cerului, în adâncul prăpăstiilor, în marea singurătate.Ea izvorăşte din senzaţia înălţimilor, din prezenţa pericolului, din tumultul libertăţii, din uitarea tuturor lucrurilor omeneşti” GUIDO REY
SCURT ISTORIC
Primele actiuni initiate in tara noastra, pe linia salvarii de vieti omenesti pe munte, dateaza inca de la inceputul anilor 1900, cand, in localitatile de la poalele muntilor Bucegi si Fagaras (Brasov, Sinaia, Sibiu si Busteni), pe langa asociatiile turistice existente la acea vreme, s-au organizat grupuri de salvatori alpini, formate din alpinisti, vanatori si calauze, grupuri a caror activitate a fost consemnata in presa vremii.
La inceputul anilor ’60, turismul montan cunoaste o puternica dezvoltare. Zone ca Piatra Craiului, Bucegi, Fagarasul sunt tot mai mult cautate de turisti romani si straini, facand imperios necesara infiintarea unor formatii de salvare montana.
Consiliile Populare din localitatile montane au primit sarcina de a organiza echipe Salvamont in randul carora sa fie selectionati alpinisti si schiori pe baza de voluntariat. Au fost stabilite drepturile si indatoririle acestora si a fost stabilita chiar si o indemnizatie de periculozitate.
Primele localitati nominalizate pentru organizarea de formatii Salvamont au fost: Campulung Muscel, Bicaz, Caransebes, Resita, Brasov, Predeal, Zarnesti, Bran, Victoria, Rasinari - Sibiu, Busteni, Sinaia, Borsa, localitati apartinand de 7 judete si avand unnumar de 140 de salvamontisti. In decursul a 30 de ani lor li s-au adaugat si alte centre salvamont, in prezent existand 36, cu peste 900 de salvamontisti.
In randul oamenilor de munte, aparitia acestui act normativ, care legifera Salvamontul, a fost privita ca o adevarata victorie. Pentru prima data se putea vorbi de o organizare a activitatii de salvare. Au fost cooptati pentru aceasta activitate schiori si alpinisti de marca, cu o bogata experienta in ceea ce priveste muntele si acordarea primului ajutor.
Se stabileste baremul de dotare cu materiale, echipamente si medicamente. Se reuseste, incepand cu anul 1972, infiintarea Scolii Nationale Salvamont, in cadrul carora se pregatesc viitorii membri Salvamont.
Concomitent cu organizarea scolilor, incepe si organizarea de concursuri republicane, in etape de iarna si de vara. Primul concurs are loc in 1972, in Bucegi, la cabana Caraiman. Organizarea acestor concursuri a fost facuta in ideea verificarii stadiului de pregatire al formatiilor Salvamont si a crearii unui schimb de experienta intre aceste formatii.
Directori ai Scolilor Nationale Salvamont au fost: prof. Alexandru Floricioiu (din 1972 - 1989), maestru emerit al sportului si Mircea Opris, maestru al sportului (din 1990- pana in prezent).
Primele scoli Salvamont de iarna s-au desfasurat la Cabana Podragu, impreuna cu scolile de alpinism, dupa 3 ani fiind mutate la Balea. Scolile de vara, in majoritate, au fost organizate la Padina - o zona propice pentu aceasta activitate.
Un salt spectaculos in evolutia activitatii de salvare pe munte din Romania, s-a datorat ANSMR-ului, care a avut ca scopuri principale:
- afilierea la forul international CISA - IKAR, prin care salvamontul romanesc era recunoscut pe plan international si prin care se puteau cunoaste noile tehnici si materiale de salvare.
- propunerea unui nou act normativ care sa raspunda necesitatilor actuale. Acest proiect se concretizeaza in anul 1996, prin H.G. 1269.
- reorganizarea Scolilor Nationale Salvamont.
- introducerea meseriei de salvator montan in Nomenclatorul meseriilor.
Primul Serviciu Public Salvamont cu angajati permanenti a fost infiintat in anul 1997, in cadrul Consiliului Judetean Brasov.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
