Ceva cu totul special se intampla, de cativa ani, in comuna Tiganesti din Teleorman. O profesoara de limba engleza a reusit sa resusciteze una dintre traditiile milenare ale romanilor - Dragaica, dupa ce aceasta disparuse, in aceasta parte de tara, cu mai bine de o jumatate de secol in urma.
De precizat aici ca, in anii comunismului, ca sa practici acest ritual aveai nevoie, din cate ni s-a spus, de autorizatie speciala. Ce sa ne mai miram ca traditia a fost astfel rasa de pe fata pamantului! Noi, romanii, ne-am decis abia in 2008 sa aderam la Conventia Internationala de Salvgardare a Patrimoniului Imaterial - asta insemnand vechile traditii, care ar trebui scoase de la naftalina istoriei. Un demers sustinut de UNESCO si Uniunea Europeana. Dar iata ca intr-un colt al Romaniei oamenii au luat-o inaintea legilor. Pe banii si pe munca lor.
Florile de pe acoperis
La ora patru dimineata fetele se trezesc. Inainte de rasaritul soarelui trebuie culese sanzienele - niste flori mici, galbene, frumos mirositoare. Culese din camp. Si spice de grau trebuie adunate in snop. Dar si usturoi adus de acasa. Din flori se fac cununi, pe care dragaicile - fetele care vor incinge mai tarziu hora - le vor arunca pe acoperisul fiecarei case colindate. Se spune ca in cazul in care cununa ramane pe acoperis, atunci gospodarului ii va merge bine in acel an. O sarbatoare care se tine in fiecare an pe 24 iunie. Dragaica se spune in sudul tarii, pentru ca in nord e cunoscuta ca ziua de Sanziene. Un fel de zane care zboara prin vazduh, in noaptea de 23 spre 24 iunie, cand cerurile se deschid, iar tot ce e bun coboara pe pamant, dupa cum aflam din basemele bunicilor. Zanele vin sa alunge dintre oameni spiritele rele.
Mireasa si steagul
Dupa ce se intorc de pe camp, cele noua fete - nu se cunoaste exact semnificatia acestui numar, dar noua trebuie sa fie - se aduna in curtea casei uneia dintre ele. Acolo se gatesc. Au costume populare, dominate de flori si linii viu colorate. Nestemate "incrustate" pe fustele largi, cu volane, care se umfla cand fetele se invart, si pe iile care tresalta la jocul indracit. Dar cu picioarele goale. Asa danseaza tinerele, ca sa ia din puterea pamantului. E credinta lor. Doua dintre ele au cate o cusma pe cap, ca si cum ar intruchipa partea barbateasca. Una poarta steagul - un par in varful caruia sunt prinse flori de sanziene si spice de grau, iar cealalta face pe Draganul - omul cu sabia, care isi apara suratele. Si dintre toate rasare, cu marama pe cap, mireasa. Cea mai frumoasa fata, despre care se spune ca ar avea magicele puteri asupra roadelor ogorului si norocului oamenilor. Dar absolut toate fetele din acest grup trebuie sa fie, mai presus de orice, curate la trup si la suflet - nemaritate si neprihanite.
Povesti din batrani
Fata de calusar. Asa ni se prezinta profesoara Floarea Aurel, o femeie intre doua varste, care acum activeaza la Palatul Copiilor din Alexandria. Nu intamplator se spune ca dansul dragaicilor ar fi sinonim cu cel al calusarilor. Dar cu cinci ani in urma, cand a reaprins spiritual sanzienelor din Tiganesti, Floarea era profesoara la scoala din comuna asta. "De mic copil m-a fascinat acest obicei", explica femeia. Cum a inceput totul? Mai intai a mers prin localitate - destul de mare, doar are peste 5.000 de locuitori. I-a cautat pe oamenii in varsta, care ar fi trebuit sa stie cum era obiceiul in vremurile vechi. "Povestea completa am gasit-o la un om, Ion Buica", continua dascalul. Pe urma a intrebat in stanga si-n dreapta cine mai are costume populare autentice. La o singura familie a gasit o fusta traditionala, pe cand iile erau prin cuferele mai multor case. Deja aparuse primul obstacol - era nevoie de un mester care sa confectioneze costume. Normal, contra cost, plus banii pentru material, nu doar de manopera. A urmat alegerea fetelor care urmau sa constituie ceata dragaicilor. Dintre fetele de scoala, evident. Si cateva saptamani de repetitii. Dragaicile danseaza, dar in acelasi timp canta, acompaniate de un om cu vioara.
Bibliografie:
Horia Barbu Oprisan, Teatrul popular romanesc, editara Meridiane, Bucuresti, 1987
Adrian Fochi, Bibliografia generala a etnografiei si folclorului romanesc, vol. 1, Editura Minerva, 1968
Ovidiu Barlea, Folclorul romanesc (doua volume), Editura Minerva, Bucuresti (1981, 1983)
Ion Ghinoiu, ,,Mica enciclopedie de traditii romanesti", Editura Agora, Bucuresti, 2008
Tudor Pamfile, Sarbatorile la romani, Editura Saeculum, 2007
Crestinortodox.ro
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
