Tranzacții bursiere

funcţionare ale grupurilor sociale şi ale societăţii în ansamblul ei sunt satisfăcute în

economia de piaţă, într-o măsură covârşitoare şi de o manieră quasigenerală, pe

baza cererii şi ofertei. Un gen de necesităţi îl reprezintă nevoia de bani, în

particular de capital. Nevoia de bani este determinată de consum, în cazul

populaţiei, şi de dorinţa de a iniţia sau continua o afacere, în cazul

întreprinzătorilor, situaţie în care se vorbeşte de nevoia de capital.

Acest gen de nevoi a generat segmente specifice de cerere şi ofertă –

cerere de bani şi ofertă de bani, în particular de capital. S-au creat, ca urmare,

pieţe specifice – pieţele financiare, specializate, prin diviziunea muncii, în pieţe

monetare şi pieţe de capital. În măsura în care pieţele financiare nu sunt suficient

de dezvoltate, cele două forme ale lor nu sunt delimitate net, cu atât mai mult cu

cât, oricum, ele sunt interdependente, se condiţionează reciproc.

Obiectul pieţelor financiare este tranzacţionarea banilor, în particular a

capitalului, în vederea echilibrării cererii cu oferta prin direcţionarea eficientă a

fluxurilor băneşti între agenţii excedentari şi cei deficitari.

Agenţii excedentari sunt ofertanţii de bani, respectiv de capital, situaţi pe

poziţia de creditori, pentru care:

NRF < RFD,

unde:

NRF = necesarul de resurse financiare,

RFD = resursele financiare disponibile.

Capitalul este un disponibil financiar (necorporal) sau material

(corporal), utilizat într-o activitate lucrativă (creatoare de bunuri destinate

schimbului cu scopul de a aduce profit).

Pieţe financiare

Agenţii deficitari sunt solicitatorii de bani, respectiv de capital, situaţi pe

poziţia de debitori, pentru care:

NRF > RFD

Operaţiunile legate de tranzacţionare şi echilibrare sunt asumate de agenţi

economici specializaţi – instituţii financiare (bănci, case de depuneri, societăţi de

asigurări, societăţi de investiţii, bursa de valori ş.a.), care îşi declară un astfel de

obiect de activitate, iniţiază modalităţi specifice de lucru şi creează produse

specifice pentru acesta.

Produsele specifice cu care lucrează astfel de instituţii sunt titlurile

financiare sau cele asimilabile lor (cum sunt efectele comerciale), adică înscrisuri

ce dovedesc posesia unei sume de bani ce poate deveni disponibilă în anumite

condiţii, de exemplu dacă titlul se vinde sau dacă ajunge la scadenţă.

Titlurile financiare pot fi:

- primare, emise de agenţi economici deficitari şi vândute chiar

de ei (direct sau prin intermediari, adică prin instituţii

financiare);

- secundare, emise de cumpărătorii celor primare, pe baza

acestora şi din dorinţa de a împărţi riscul deţinerii lor şi de a-şi

diminua imobilizările financiare generate de cumpărarea

acestora;

- derivate, reprezentând opţiuni asupra achiziţiei sau vânzării unor

titluri primare sau secundare sau „pariuri” asupra indicilor