Finantarea reprezinta totalitatea mecanismelor, tehnicilor si a instrumentelor prin care sunt procurate mijloacele banesti necesare pentru realizarea unor activitati economico-sociale,in particular, a afacerilor.Cand in acest proces este implicat elementul de extraneitate, vorbim de finantare internationala.
In general, finantarea afacerilor unei firme se poate realiza din doua mari categorii de surse: cele proprii, respectiv cele constituite pentru sau rezultate din activitatea economica a acesteia si cele atrase, respectiv imprumuturile contractate pentru realizarea sau dezvoltarea afacerii; in acest ultim caz, finantarea este intemeiata pe o relatie de creditare.
Principiile generale care ghideaza decizia de finantare sunt aceleasi pentru mediul international, ca si pentru mediul intern. Totusi, finantarea internationala se distinge printr-o serie de elemente care-i maresc gradul de complexitate.
Finantarea tranzactiilor internationale implica utilizarea a doua sau mai multe monede nationale. Ca atare, un factor critic in decizia de finantare internationala este cursul de schimb, respectiv nivelul si variatiile pretului monedei nationale in alte monede.de aici, rezulta necesitatea luarii in considerare a riscului valutar si, implicit, a utilizarii diferitelor clauze si metode de acoperire a cursului.
Tehnicile de finantare internationala sunt adaptate diferitelor forme de realizare a tranzactiilor internationale. In acest sens putem vorbi de finantarea exportului, a importului, a proiectelor de cooperare internationala, a investitiilor internationale, a filialelor in strainatate.
Finantarea tranzactiilor internationale cuprinde un ansamblu de modalitati pentru asigurarea mijloacelor de plata necesare efectuarii operatiunilor comerciale, investitiilor internationale, actiunilor de cooperare economica internationala.Ea se poate realiza din surse interne sau din surse externe. La randul ei, finantarea externa poate sa aiba la baza surse publice sau surse private.
Din punct de vedere al duratei finantarii, exista finantare pe termen scurt( 12-18 luni), pe termen mediu( 5-7 ani) si pe termen lung( peste 7 ani).In principiu, in cazul operatiunilor de export si import preveleaza tehnicile de finantare pe termen scurt-mediu, in timp ce pentru investitiile internationale si actiunile de cooperare industriala sunt specifice finantarile pe termen mediu-lung.
1.Tehnici de finantare pe termen scurt
Finantarea pe termen scurt are drept scop asigurarea unor mijloace de plta pentru producatorul la export sau exportatorul care a vandut marfuri pe credit urmand sa recupereze de la importator contravaloarea exportului intr-o perioada de pana la un an/un an si jumatate.
Creditele pe termen scutr pot avea un caracter de prefinantare a operatiunilor, fiind legate de activitatea de productie-export a clientului bancii. Alte credite sunt legate strict de o operatiune de export si pot fi acordate producatorilor exportatori sau firmelor comerciale de export si import.
1.1.Creditele de prefinantare
Finantarea curenta a activitatii de productie pentru export se poate realiza, ca orice afacere, din fondurile proprii ale firmei producatoare( autofinantare) sau prin apelarea la avansuri bancare( avansurile si creditele in cont curent).
Creditele de prefinantare specializate se particularizeaza prin aceea ca acordarea lor este legata de fabricarea si pregatirea pentru export a unui produs strict determinat. Astfel de credite se acorda pentru produse de valori mari, cu ciclu lung de fabricatie. Sunt cazuri in care creditele de prefinantare specializate se acorda si unor producatori-exportatori cu flux continuu si ridicat de exporturi. Deseori, acordarea creditului este conditionata de marimea exportului, astfel incat, producatorii-exportatori nu pot beneficia de aceste credite decat daca valoarea produselor exportate atinge un nivel valoric minim prestabilit de banci.
Rolul creditelor de prefinantare specializate este de a acoperi necesarul de lichiditati la producator atunci cand avansul primit de la cumparator la semnarea contractului nu este acoperitor sau cand apar probleme de acoperire a cheltuielilor pe parcursul fabricatiei.Marimea creditului este stabilita pe baza unui plan lunar de finantare, in care se trec toate avansurile primite de exportator la semnarea contractului si in timpul perioadei de fabricatie, ca si cheltuielile de productie ale produsului la export.Creditul de prefinantare poate sa ajunga la 100% din descoperitul lunar astfel determinat, iar durata acestuia corespunde cu cea a descoperitului.
Creditele de prospectare au ca scop facilitarea activitatii de descoperire a noi piete de desfacere de catre exportatori.
In Franta aceste credite sunt asigurate de un organism specializat-COFACE. Exportatorul care subscrie un contract de asigurare pentru prospectare la COFACE poate beneficia de un credit pentru finantarea cheltuielilor angajate in cadrul campaniei de prospectare in strainatate. Creditul poate acoperi valoarea integrala a bugetului de prospectare, iar durata acestuia este pana la un an.
1.2.Creditele de export
Avansul pe documente de marfuri. In unele tari, bancile acorda exportatorilor credite pe baza unor documente care atesta existenta marfurilor pregatite pentru export.Valoarea creditului este proportionala cu marfurile astfel gajate, dar nu depaseste 80% din valoarea lor. De regula, astfel de credite se acorda exportatorilor ce livreaza cantitati mari. O forma particulara a acestui tip de credit este creditul pe baza de warant.Firma exportatoare, pe baza gajului de marfuri da bancii un inscris,(warant)- care reprezinta un titlu de proprietate asupra marfurilor si este negociabil; ca atare, bancile comerciale pot sconta titlul la banca centrala.
Avansul in valuta este , in egala masura, o tehnica de finantare pe termen scurt si o metoda de protectie impotriva riscului valutar. In esenta, este vorba de acordarea de catre o banca a unui imprumut in valuta firmei exportatoare in baza creantei acesteia fata de clientul sau din strainatate, creanta nevalorificata in moneda nationala.
In Franta, unde este larg practicata, operatiunea de finantare se desfasoara in trei faze. Mai intai, exportatorul imprumuta de la banca sa o suma in valuta corespunzand creantei pe care o are asupra partenerului.Termenul imprumutului corespunde cu scadenta creantei. Suma este acordata de banca pe baza prezentarii de catre exportator a documentelor justificative privind expeditia si vamuirea marfii.
Apoi, odata finantarea aprobata, banca poate credita contul valutar al exportatorului sau poate vinde” la vedere ”valuta, oferind clientului sau suma in moneda nationala, ceea ce ii permite acestuia sa-si asigure necesarul de lichiditati. Rambursarea imprumutului se face la un pret care cuprinde doua elemente:rata dobanzii pe piata de refinantare( piata eurovalutelor ) si marja bancii creditoare.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
