Dezvoltarea Durabilă

INTRODUCERE

“Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”

Conceptul de dezvoltare susţinută(sustenabilă) sau durabilă aparţine teoriei noi a dezvoltării economice, ea însăşi ramură relativ noua a teoriei economice generale de care s-a desprins şi individualizat ca un corp teoretic autonom la nivelul anilor ’50- ’60.

Deşi generoasă şi acoperitoare prin temele pe care le problematizează, trimiţand, consistent, pentru atingerea scopurilor sale demonstrative la sociologie, filozofie, etică, morală, drept, etc. Teoria dezvoltarii economice şi-a făurit un minim soclu epistemologic propriu, un sistem noţional şi categorial la care recurge spre a opera şi expune.

La modul sintetic exprimat, principalele categorii operante în domeniul supus discuţiei sunt: expansiune, creştere, progres, dezvoltare, subdezvoltare.

Aşadar, putem dezvolta , în linii generale, expansiunea este privită ca fiind o crestere economică pe termen scurt şi cu deschidere spre reversibilitate. Spre deosebire de expansiune cresterea economică este asimilată limbajului curent cu o mărire în dimensiuni absolute a indicatorilor macroeconomici venit naţional sau produs global.

Atunci cand cresterea în valoare absolută a indicatorilor macroeconomici este raportată şi privită la modul relativ, în funcţie de dinamica populaţiei, un alt concept vine în ajutor pentru a explica ce se întamplă în economie şi societate – progresul economic. El reprezintă o creştere a venitului naţional pe locuitor.

Dincolo de componentele de bază dezvoltarea înseamnă mutaţii calitative ce ţin de ansamblul vieţii astfel încat, pe total, ea să se traducă în faptul că oamenii se hrănesc mai bine, se îngrijesc mai bine şi capătă o mai bună cunoaştere.

Se poate sublinia că dezvoltarea este un proces de lungă durată, susţinut pe parcursul a două, trei decenii, durata mare este impusă de anvergura procesului. Se acreditează ideea că dezvoltarea este un proces şi nu o stare de fapt.

Cat priveşte finalitatea ultimă a dezvoltării, toate punctele de vedere converg spre ideea forţă că aceasta nu poate fi decat o dezvoltare umană, una care să aibă în vedere binele general al omului, al omului de azi dar şi de maine. Pentru a teoretiza pe un asemenea subiect analiza economică a introdus în limbajul ei termenul de durabilă sau sustenabilă.

CAPITOLUL I

CONCEPTUL DE DEZVOLTARE ECONOMICĂ

Conceptul de dezvoltare durabilă a luat naştere acum 30 de ani, ca raspuns la apariţia problemelor de mediu şi a crizei resurselor naturale, în special a celor legate de energie. Practic, Conferinta privind Mediul de la Stockholm din 1972 este momentul în care se recunoaste ca activitatile umane contribuie la deteriorarea mediului înconjurator, ceea ce pune în pericol viitorul Planetei.

Tot în acel an, Raportul Clubului de la Roma, intitulat Limitele creşterii, a încins spiritele şi a obligat omenirea să conştientizeze că problemel creşterii economice sunt inseparabile de cele ale poluării mediului, creşterii explozive a populaţiei, epuizării resurselor etc. Expresia acestei noi atitudini s-a reflectat în iniţiativa ONU de a înfiinţa Comisia Mondială asupra mediului şi dezvoltării

Caţiva ani mai tarziu, în 1983, îşi începea activitatea Comisia Mondiala pentru Mediu şi Dezvoltare (WCED).

In 1985 era descoperită gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii şi, prin Convenţia de la Viena a început cautarea unor soluţii pentru reducerea consumului de substanţe care daunează stratului protector de ozon care înconjoară Planeta.

In 1987, la un an de la catastrofa de la Cernobal, în cadrul Raportului WCED

de la Brundtland(după numele primului ministru norvegian de atunci) a fost formulată cea mai citată definiţie a dezvoltării durabile: “Dezvoltarea durabilă este cea care urmăreşte nevoile prezentului, fară a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor”. Pledand pentru o reconciliere între economie şi mediul înconjurător, raportul ţinteşte spre a găsi o cale de dezvoltare care să susţină progresul uman nu numai în cateva locuri şi pentru caţiva ani, ci pentru întreaga planetă şi pentru un viitor îndepărtat.

Termenul de dezvoltare durabilă a început să devină, însă, foarte cunoscut abia după Conferinta privind mediul şi dezvoltarea, organizată de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro în vara lui 1992, cunoscută sub numele de “Summit-ul Pamantului”. Atunci pentru prima dată, s-a realizat dorita conexiune între pozitiv şi normativ, între ştiinţă şi politică. A avut ca rezultat elaborarea mai multor convenţii referitoare la schimbările de climă (reducerea emisiilor de metan şi dioxid de carbon), diversitatea biologică (conservarea speciilor) şi stoparea defrisărilor masive. Tot atunci a fost elaborată şi Agenda 21 - planul de susţinere a dezvoltării durabile.

In aceeaşi direcţie pledeaza şi decizia Băncii Mondiale de a ţine conferinţe anuale începand din 1994 pe tema sustenabilităţii dezvoltării, numind pentru realizarea acestui obiectiv, un vicepreşedinte cu problemele dezvoltării sustenabile.

Dezvoltarea durabilă a devenit un obiectiv şi al Uniunii Europeane, începand cu 1997, cand a fost inclus în Tratatul de la Maastricht, iar în 2001, la summit-ul de la Goetheborg a fost adoptata Strategia de Dezvoltare durabilă a UE, careia i-a fost adaugata o dimensiune externa la Barcelona, în 2002.

In 2005 Comisia a demarat un proces de reviziure a Strategiei de Dezvoltare Durabila, proces care a cuprins mai multe etape:

- în februarie 2005 Comisia a publicat o evaluare iniţiala şi critică la adresa progresului înregistrat din 2001 şi a evidentiat o serie de viitoare direcţii de urmat. Au fost evidenţiate o serie de direcţii de dezvoltare non-durabilă care au avut efecte negative: schimbarea climatică, ameninţări la adresa sănătăţii publice, creşterea saraciei şi a excluziunii sociale, epuizarea resurselor naturale şi afectarea biodiversitatii;

- în iunie 2005, şefii de stat şi de guverne din UE au adoptat o declaraţie privind liniile directoare ale dezvoltarii durabile, care sustinea ca Agenda reinnoita de la Lisabona este o componentă esenţiala a obiectivului atotcuprinzator al dezvoltarii durabile.