Comerțul Uniunii Europene

Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume, deţinând 20% din volumul total de importuri şi exporturi efectuate la nivel mondial. Liberul schimb între statele membre a stat la baza creării Uniunii Europene, în urmă cu 50 de ani. Prin urmare, în prezent, Uniunea conduce eforturile depuse în direcţia liberalizării comerţului mondial, în folosul reciproc al naţiunilor bogate şi al celor sărace.

Comerţul stimulează creşterea economică la nivel mondial, în folosul tuturor. Pentru consumatori, înseamnă o ofertă mai bogată de produse. Concurenţa dintre produsele de import şi cele fabricate pe plan local conduce la scăderea preţurilor şi la îmbunătăţirea calităţii. Liberalizarea comerţului permite celor mai competitive întreprinderi europene să rivalizeze cu cele din alte ţări, în condiţii de concurenţă loială. Pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare, UE este pregătită să-şi deschidă piaţa la exporturile provenind din aceste ţări, chiar dacă este vorba de un act unilateral.

Eliminarea barierelor comerciale în cadrul Uniunii Europene a contribuit semnificativ la prosperitatea sa şi la reafirmarea angajamentului său faţă de liberalizarea comerţului mondial. Pe măsură ce au eliminat obstacolele tarifare dintre ele, statele membre au armonizat şi taxele vamale aplicabile bunurilor importate din afara UE. Astfel, produselor li se aplică aceleaşi taxe, indiferent dacă intră în UE prin portul din Genova sau din Hamburg. Prin urmare, un autoturism din Japonia pentru care se percepe o taxă de import la sosirea în Germania poate fi trimis în Belgia sau Polonia şi vândut acolo la ca şi când ar fi de producţie germană. Nu vor fi aplicate taxe suplimentare.

Uniunea Europeană a jucat un rol important în negocierile privind liberalizarea schimburilor comerciale. Cele mai recente s-au desfăşurat în cadrul Rundei de la Doha, care a început în 2001. Scopul acestor negocieri, purtate în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC), este de a reduce taxele vamale şi de a elimina alte bariere din calea comerţului mondial. În urma rundelor anterioare, valoarea medie a taxelor vamale la import aplicată în UE s-a redus la 4%, una dintre cele mai scăzute din lume.

Regulile comerciale sunt multilaterale, însă comerţul ca atare este bilateral – între cumpărători şi vânzători, exportatori şi importatori. Acesta este motivul pentru care UE, pe lângă participarea sa la Runda de la Doha şi la rundele anterioare de negocieri din cadrul OMC, a dezvoltat şi o reţea de acorduri comerciale bilaterale cu ţări şi regiuni din întreaga lume.Uniunea a încheiat acorduri de parteneriat şi de cooperare cu vecinii săi din bazinul mediteranean, precum şi cu Rusia şi alte republici din fosta Uniune Sovietică.

Politica comercială a UE este strâns legată de politica sa de dezvoltare. În cadrul sistemului său de preferinţe generalizate (SPG) , Uniunea a acordat acces liber pe piaţa sa majorităţii importurilor provenind din ţările aflate în curs de dezvoltare, fără plata taxelor vamale sau cu plata unor taxe reduse. În cazul celor mai sărace 49 de ţări din lume, se merge încă şi mai departe – toate exporturile provenind din aceste ţări, cu excepţia armelor, sunt scutite de taxe vamale.

Uniunea Europeana a elaborat o nouă strategie comercială şi de dezvoltare cu cele 78 de state ACP (Africa, Pacific,Caraibe), destinată să le integreze în economia mondială. De asemenea, Uniunea a încheiat un acord comercial şi cu Africa de Sud, care va conduce la liberalizarea comerţului şi negociază, în prezent, un acord de liber schimb cu cele şase state membre ale Consiliului de cooperare al Golfului - Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite. UE are acorduri cu Mexic şi Chile şi încearcă să negocieze un acord de liberalizare a schimburilor comerciale cu grupul Mercosur – Argentina, Brazilia, Paraguay şi Uruguay.

În schimb, Uniunea nu a încheiat acorduri comerciale specifice cu principalii săi parteneri comerciali din rândul ţărilor dezvoltate, cum ar fi Statele Unite ale Americii şi Japonia. Relaţiile comerciale cu acestea se bazează pe mecanismele OMC, deşi, în anumite sectoare, există multe acorduri între UE şi cele două ţări.

Cadrul OMC se aplică şi schimburilor comerciale dintre UE şi China, devenită membră a acestei organizaţii în 2001. În prezent, China este cel de-al doilea partener comercial al Uniunii, după Statele Unite ale Americi.