Proiectarea si construirea unui nou model de automobil astăzi presupune implicarea unui colectiv compus din zeci de specialisti. Ingineri, design-eri, contabili, si experti in marketing sunt astăzi membri unei echipe de dezvoltare a unui automobil. In anii '50 lucrurile erau insa diferite.
Cand şeful British Motor Company (BMC), Leonard Lord a dorit un nou automobil pentru a stopa afluxul maşinilor mici si ieftine importate din Germania, el a incredinţat realizarea acestui proiect unei singure persoane. Aceasta persoana a fost Alec Issigonis, un inginer de origine greacă ce avea sa primească, gratie invenţiei sale, titlul de Sir. BMC a insărcinat opt desenatori stagiari sa-i stea la dispozitie in permanenţa. Nimeni nu bănuia ca astfel se va naşte automobilul considerat peste ani de specialisti ca fiind "automobilul european al secolului". Proiectarea MINI-ului a fost însa un proces lent si istovitor, Issigonis nefiind tentat sa copieze. Proiectarea transmisiei , spre exemplu s-a facut intr-un restaurant, proiectul fiind finalizat şi in cel mai scurt timp prezentat superiorilor. Motorul era dispus transversal, cutia de viteze se afla în carterul motorului şi utiliza acelasi ulei, suspensia era pe sfere de cauciuc. Nimeni nu producea la acea ora cauciucuri atat de mici si nu utiliza tampoane de cauciuc ca element de suspensie. Din fericire Leonard Lord a îndrăgit ideile inovatoare propuse şi spre disperarea echipei de marketing insarcinată cu vînzarea noului produs l-a încurajat pe Issigonis în continuarea proiectului.
Primul prototip (ce a purtat codul ADO 15) a fost realizat în mai putin de trei luni şi practic a fost identic cu prima maşină produsa in serie. Testele au aratat ca maşina putea atinge 90 mph , ceea ce depaşea posibilităţile de frînare în siguranţă, oferite de sistemul cu tamburi pe toate roţile. Issigonis nu a agreat ideea producerii unei maşini care să nu frîneze ferm şi a redus capacitatea motorului de la 948 cmc la 848 cmc Plasarea roţilor pe marginile automobilului ofereau un plus de stabilitate şi dinamism. Construirea caroseriei "dintr-o bucată" (tip de caroserie denumit Cheson - cu aripile faţă/spate nedemontabile) l-a obligat pe proiectant sa apeleze la o soluţie inedită prin folosirea a două semicaroserii faţă-spate pentru motor şi componentele suspensiei. Dupa ce insuşi Issigonis a efectuat a serie de teste împreună cu boss-ul Lord, apeland la şosele mai putin circulate din zona Cotswolds, proiectul MINI a primit undă verde. Douăsprezece luni mai tarziu , pe 26 august 1959, maşina a fost lansată oficial. Contrar practicilor din acea vreme cînd noile modele erau prezentate prin implicarea directorului companiei care descoperea maşina de sub o mantie sclipitoare, MINI a avansat in stil. Gratie unui buget de 500 GBP - puţin peste preţul unei maşini la acel moment- noua creatie BMC a fost prezentată în premieră presei intr-un joben de 15 metri înălţime ce s-a desfăcut in partea superioară. Mulţi pot crede că MINI s-a bucurat de succes înca de la inceput. Lucrurile nu stau tocmai aşa, BMC cheltuind suplimentar mii de lire cu reclama pentru a convinge potenţialii clienţi ca MINI este o maşina practică şi rezistentă fiind ideală pentru folosirea zilnică. Reclamele prezentau modul confortabil în care automobilul poate transporta patru persoane adulte impreună cu bagajul lor. Cu toate astea MINI nu reuşea sa atragă mulţi cumpărători. O serie de defecte apărute (in special legate de eşapament) au crescut scepticismul publicului. Numai după ce au cheltuit sume importante BMC si compania "sora" MORRIS au început să înregistreze un oarecare succes. Îmbunătăţind sistemul de încălzire , ultimul reper de care clientii erau nemultumiţi, in 1961 veştile sosite de la distributori au devenit încurajatoare. Incet dar sigur MINI şi-a caştigat noi prieteni.
Mini a fost proiectat ca o maşină relativ ieftină, cu patru locuri, dar suficient de mică pentru a călători in siguranţă. Avand initial un motor de 850cmc şi 34CP, astfel arăta Mini la începuturi, o maşină simplă si agilă.
La început Issigonis a respins ideea preparării MINI-ului pentru a participa la raliuri. Avea însa să-şi schimbe radical părerea cînd a constatat interesul în prepararea MINI-ului venită din partea proiectantului de maşini de Formula 1 - John Cooper. Acesta abandonase ideea de a monta un motor mare pe un Renault Dauphine, în scopul creşterii performanţelor. Cînd a fost lansat MINI, ideea realizării unei maşini puternice, dar cu dimensiuni reduse a renăscut, visul său fiind mai aproape ca oricînd de a deveni realitate. În 1961 primul Mini Cooper a fost lansat, la început cu un motor de 997cmc si cu 55CP (de aici s-a evoluat la Cooper S) maşină care v-a sta la baza modelului pentru curse.
descrierea acestei marci prezentata la Facultatea de Design Auto
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
