Funiculare de Transport

1. Istoric

Cele mai vechi transportoare pe cabluri au servit cu mii de ani înainte la transportul persoanelor. Aceste instalaţii primitive întâlnite la popoarele vechi din China şi Japonia serveau la trecerea râurilor late sau a unor prăpăstii din regiunile muntoase.

În Europa, primele transportoare pe funii au apărut pe la mijlocul secolului al XV-lea şi serveau mai mult în scopuri militare. Folosirea pe o scară largă a funicularelor a început din anul 1834, de la inventarea şi fabricarea intensă a funiilor de oţel — a cablurilor.

Fig.1. Primul funicular din lume reprezentat prin documentatie tehnică, a lui Fausto Verantio

Pentru transportul persoanelor s-au construit, pe la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XX-lea, mai multe funiculare care serveau la trecerea unor râuri sau la urcarea unor culmi pitoreşti din regiunile muntoase.

Astfel, în anul 1907 s-a construit la San Sebastian un funicular de transportat persoane, care avea o lungime de 280 m, o diferenţă de nivel de numai 20 m, calea de rulare fiind aici compusă din şase cabluri purtătoare, câte trei de fiecare parte, şi întinse fiecare separat cu greutăţi, în staţia superioară a instalaţiei (fig. 2).

Fig.2. Funicularul de persoane din San Sebastian (schemă)

Cablul tractor care formează un circuit închis este de asemenea întins în staţia superioară; acţionarea este instalată în staţia din vale. Pe cale circulă în mers pendular numai un singur vagonet, care are 12 roţi şi o capacitate de 14 persoane. Existenţa a şase cabluri purtătoare oferă o mare siguranţă contra ruperii cablului, deoarece ruperea unui singur cablu slăbeşte numai cu 16% rezistenţa căii de rulare. Din această cauză, cablurile au fost întinse mult, micşorând coeficientul de siguranţă până la 3. Pentru cazul ruperii cablului tractor, s-au prevăzut o frână automată şi o frână de mână.