Hard-disk-ul

Hard-disk-ul serveste drept memorie non-volatila ,mediu de stocare pentru documentele ,fisierele sau aplicatiile utilizatorului.

In 1954 IBM a inventat primul hard-disk cu o capacitate, extraordinara pentru acea perioada , de 5MB impartita pe 24 de platane.

Cu 25 de ani mai tarziu cunoscutul producator de HDD-uri, Seagate introduce pe piata primul HDD pentru calculatoare personale , capabil sa inmagazineze panala 40 MB, ajungand la rate de transfer de 625KBps folosind modul de codare MFM (Modified Frequency Modulation).

Acest mod de codare era folosit de vechile FDD-uri (floppy disk drive) sau sisteme de inmagazinare de date Este destul de greu de crezut ca daca in anul 1980, spatiu de 100 MB pe hard-disk era considerat foarte generos in timp ce in zilele noastre ar fi cu totul nefolositor chiar si numai pentru sistemul de operare.

Constructia HDD-ului

Denumirea ,,hard-disk"(disc rigid) arata de fapt proprietatea fizica a discurilor din interiorul carcasei.

Aceste discuri se numesc platane si sunt compuse dintr-un substrat si un mediu magnetic Substratul sau materialul de baza din care este facut platanul trebuie, prin natura lui sa fie un material non-magnetic capabil sa fie prelucrat in forme foarte subtiri (grosimea acestor platane este de ordinul milimetrilor sau chiar mai mici).

Astfel, materialele alese pentru realizarea platanelor sunt aluminiul sau o mixtura intre sticla si un material ceramic

Pentru a permite stocarea datelor, ambele parti ale platanului sunt acoperite cu un strat foarte subtire de material cu proprietati magnetice foarte bune (o pelicula de oxid magnetic) sau, mai recent, cu un strat metalizat foarte subtire.