Biblioteca Universitară și Rolul Ei în Promovarea Lecturii

1. Biblioteca universitară

Biblioteca are înţelesul, pe de o parte de colecţie organizată, publică sau particulară de cărţi, manuscrise şi alte documente, iar pe de altă parte de instituţie de instituţia specializată al cărei scop principal este de a constitui, a organiza, a prelucra, a dezvolta şi a conserva colecţii de cărţi, publicaţii, alte documente specifice şi baze de date pentru a facilita utilizarea acestora în scop de informare, cercetare, educaţie sau recreere.

Bibliotecile universitare sunt parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ şi participă la procesul de instruire, formare şi educaţie.

Biblioteca universitară este o bibliotecă aflată prioritar în serviciul studenţilor, al cadrelor didactice şi al cercetătorilor din universităţi şi alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare care, în limitele prevăzute de regulamentul de organizare, poate funcţiona şi ca bibliotecă publică.

1.2. Rolul şi funcţiile bibliotecii

Dacă în trecut, biblioteca avea doar rolul de a păsra şi conserva documentele în timp, în epoca modernă biblioteca îşi amplifică rolul şi funcţiile devenind izvor de cultură şi informare a utilizatorilor cu noutăţile din toate domeniile.

În cadrul societăţii informaţionale, biblioteca are rol de importanţă strategică, în zile noastre, mai mult ca oricând, biblioteca deţine un rol important în activitatea de colecţionare, păstrare şi conservare a valorilor spirituale, materializate sub formă de documentare, purtătoare de informaţii puse în slujba cunoaşterii a ceea ce omenirea a realizat în decursul istoriei sale.

Rolul social al bibliotecii şi al bibliotecarilor este să satisfacă nevoia de informaţii a societăţii de astăzi, bazată pe cunoştinţe şi să asigure procesul dezvoltării, condiţie necesară pentru autoafirmarea şi autodezvoltarea individuală şi socială în lumea contemporană. Teoretizarea principiilor de dezvoltare a fondurilor de documente ale unei biblioteci nu este o noţiune abstractă, ruptă de realitate sau empirism superficial, ci rodul unor cercetări ale intereselor de informare a utilizatorilor.

Privită ca o instituţie cu sarcini şi atribuţii multiple în sfera vieţii culturale şi spirituale, biblioteca întuneşte funcţii pe baza cărora i se stabilesc locul şi rolul în cadrul sistemului cunoaşteri umane.

Între funcţiile esenţiale care o definesc, amintim:

- funcţia de constituire şi dezvoltare a colecţiilor;

- funcţia de organizare şi prelucrare a documentelor, după norme şi standarde de biblioteconomie;

- funcţia de organizare a activităţilor de lectură şi studiu;

- funcţia de păstrare şi restaurare a ducumentelor incluse în colcţiile unei biblioteci.

În procesul de dezvoltare a colecţiilor, ca principii de bază, sunt necesare a fi parcurse următoarele etape: stabilirea punctelor forte şi cele slabe ale fondului existent; analiza utilizatorilor şi a nevoilor acestora care vor influenţa evoluţia dezvoltării colecţiilor; stabilirea obiectivelor în managementul colecţiilor; elaborarea unor strategii în vederea realizării obiectivelor fixate.

În zilelele noastre, cantitatea de informaţie creşte şi avem de a face cu o explozie de informaţii. De asemenea ne confrumtăm cu o creşterea a ofertelor de documente electronice, precum şi a necesarului de echipamente adecvate pentru a le citi.

Preocupările specialiştilor se îndreaptă către nevoile oamenilor, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă, către dezvoltarea şi stimularea lor intelectuală prin uşurarea accesului la informaţie. Societatea din zilele noastre este în permanentă dezvoltare prin creşterea infrastructurii de comunicaţii.

Astfel, responsabilitatea bibliotecarului care face selecţie creşte, iar principiile pe care se bazează în a-şi alege documentele cele mai adecvate trebuie să fie foarte clare şi perfect adecvate cu specificul bibliotecii, pe nevoile de studiu ale beneficiarilor acesteia. Astfel, după cum precizează şi Brigitte Richter, pentru studenţii primului ciclu universitar şi începutul celui de-al doilea „achiziţiile se vor axa pe lucrările de referinţe (enciclopedii, dicţionare, ghiduri de iniţiere bibliografică), pe lucrările de studiu (tratatele importante, sinteze colective), pe manualele, textele literare, periodicele nespecializate şi de cultură generală”.

Pentru satisfacerea acestor cerinţe este necesară însă stabilirea unei legături şi a unui dialog permanent între bibliotecă şi cadrele didactice, acesta fiind unul dintre principiile de selecţie importante. Dar, toate principiile luate ca un tot unitar (profilul bibliotecii, programa de învăţământ cu disciplinele de studiu, interesele de informare a studenţilor, ale cadrelor didactice şi ale cercetătorilor, cunoaşterea fondului deja existent, informarea bibliografică asupra producţiei editoriale) trebuie să constituie factorii de bază în dezvoltarea colecţiilor.

Biblioteca trebuie să fie un mijloc de comunicare între cititori şi aceia care creează sau pun în circulaţie cărţile.