Discursurile au un rol foarte important în sfera politicului, deoarece, așa cum remarcă și Constantin Sălăvăstru, acestea au o mare influență asupra auditoriului încât pot ajunge să „ aducă la putere tiranii, să înlature de la putere personalități ademenitoare, să orienteze opțiuni și strategii” (Sălăvastru, 1999, p. 19). Așadar, discursurile politice trebuie privite ca fiind în strânsă legătură cu toate activitățile care au loc, la nivel politic, într-o societate, politica, ele, însele, fiind „o activitate lingvistică, de comunicare, manifestată prin dialog şi urmărind persuasiunea” (Zafiu, 2007, p. 11).
Un astfel de discurs conține „interesele, aspirațiile, opțiunile grupurilor de putere care îl pun în circulație” (Sălăvastru, 1999, p. 20) și are scopul de a influența comportamentul auditoriului în vederea obținerii sprijinului politic fie atunci când este vorba de o campanie electorală, fie în mod obișnuit, în activitatea guvernamentală.
În ceea ce privește discursurile electorale, acestea au ca țintă marele public și urmăresc să convingă, prin diverse metode de persuadare, auditoriul de faptul că politica pe care ele o propun este cea mai benefică și că ea trebuie îmbrățișată de toți membrii societății. Acest tip de discurs își propune să „determine acțiunea receptorului asupra căreia se răsfrânge actul de legitimare” (Sălăvastru, 1999, p. 170), adică să influențeze un număr cât mai mare de receptori să își îndrepte votul către candidatul în cauză.
Cele două discursuri care urmează să fie analizate au fost rostite cu ocazia campaniei electorale din anul 2009, și aparțin candidaților Crin Antonescu și Traian Băsescu, Președintele României în acel moment cât și câștigătorul alegerilor prezindențiale din România, din același an. Ambele discursuri prezintă programele prezidențiale pe care cei doi canditați le propun, însă, în primul rând, diferă modalitatea prin care aceste discursuri au fost transmise publicului: discursul Președintelui Traian Băsescu a fost postat pe site-ul său de campanie, sub titlul Viziunea mea, în timp ce Crin Antonescu și-a rostit discursul în fața colegilor de partid și a simpatizanților săi, ulterior și discursul acestuia fiind postat, în egală măsură, pe site-ul personal.
Din cauza canalelor diferite de transmitere a comunicării, au apărut diferențe în ceea ce privește trasarea instanțelor cărora le erau destinate discursurile. Astfel, discursul D-nului. Traian Băsescu, apărând prin intermediul Internetului, direct în format electronic, s-a adresat publicului larg (destinatar multiplu, implicit), tuturor cetățenilor dornici de a accesa site-ul acestuia. Discursul D-nului. Crin Antonescu, însă, s-a adresat, în principal, participanților la întâlnirea, în cadrul căreia a fost rostit (destinatar multiplu, explicit). Acest lucru este evidenția de formulele de politețe cu care acesta își incepe cuvântarea „Distinși invitați - Stimați colegi - Doamnelor și domnilor”. Se observă, de altfel, că ordinea formulelor de politețe nu este una aleatorie, ci una ierarhică.
Limbajul folosit de cei doi candidați este acela hortativ, limbajul specific campaniilor electorale, care presupune persuadarea publicului de a adera la valorile și principiile ideologiei pe care aceștia o promovează (Edelman, 1999, p. 128). Cele două discursuri înglobează termeni specifici acestui tip de limbaj, precum „trai mai bun”, „reformare”, „modernizare” în discursul Președintelui Traian Băsescu și „democrație”, „egalitatea șanselor”, „demnitate”, „libertate” în cazul discursului D-nlui. Crin Antonescu, care au rolul de a amplifica impactul emoțional asupra receptorului. Aceste cuvinte clișeizate au devenit, în timp, „simboluri, embleme, etichete permiţând recunoaşterea imediată a unei poziţii şi orientări politice” (Zafiu, 2007, p. 21). Drept consecință a folosirii acestui tip de limbaj, receptorului îi este transmisă ideea că joacă un rol esențial în adoptarea deciziilor politice. Limbajul hortativ, „întărind încrederea în realitatea participării publicului la luarea deciziilor și în rolul primordial al rațiunii, convinge masele să accepte o anumită politică” (Edelman, 1999, p. 131). Astfel, Crin Antonescu spune auditoriului că, numai cu ajutorul lui, va putea duce „România pe drumul către normalitate, către demnitate, către prosperitate”. De cealaltă parte, Președintele Băsescu își anunță cititorii că, în următorul mandat, „indivizii activi și creativi ai societății” vor fi cei care „vor conduce la creșterea democrației
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
