Monarhia a avut in Romania un rol traditional. Ea a imbracat forma contitutionala, prerogativele sale fiind stabilite prin Constitutia din 1923. Seful statului era regele, dar spre deosebire de ceea ce se prevedea in 1866 prerogativele regelui slabesc crescand rolul parlamentului.
Regele continua sa fie in perioada interbelica arbitrul vietii politice romanesti, el, impreuna cu guvernul reprezentand puterea executiva de stat. Regele pierde dreptul de veto apsolut. Dat fiind aportul monarhiei, in special al regelui Ferdinand in Realizarea Unirii de la 1 decembrie, prestigiul Romaniei creste si se intareste, in perioada imediata unirii. Ca realizator al unirii, Ferdinand, impreuna cu regina Maria se incoroneaza in 15 octombrie 1922 la Alba-Iulia, ca regi ai Romaniei Mari.
Monarhia romana trece insa in deceniul al treilea printr-o criza datorata faptului ca principele mosteniror Carol, datorita vietii sale particulare renunta in 1925 la drepturile sale de urmas la tron. In 1926, la 4 ianuarie, parlamentul voteaza legile prin care Carol este inlaturat de la succesiune. Este desemnat ca succesor, fiul sau Mihai, care, minor fiind a necesitat constituirea unei regente care sa conduca pana la majoratul lui Mihai.
Regenta si-a intrat in atributiuni in anul 1927, cand, regele Ferdinand moare. In 8 iunie 1930, principele Carol revine in tara si, cu acordul Guvernului taranist devine rege al Romaniei, prin incalcarea legii din 1926. Carol al II-lea (1930-40) si-a manifestat dorinta de a instaura un regim personal, de autoritate, toate actiunile, masurile sale din acesta perioada, in urma instaurarii dictaturii personale erau subordonate acestui scop.
La moartea Regelui Carol I, tronul a fost mostenit de catre Ferdinand, fiul fratelui mai mare al defunctului Rege. Ferdinand, dupa cum ne spune Nicolae Iorga in Istoria Romanilor, era pentru cei mai multi un necunoscut si un netinut in seama, pentru cativa o taina, aproape pentru nimeni o certitudine. Timiditatea sa innascuta nu lasa sa se intrevada prea usor faptul ca era un om de o vasta cultura, pasionat botanist si vorbitor curent de mai multe limbi straine, intre care greaca veche si ebraica. Insa in numai 13 ani de domnie, dintr-un necunoscut, Ferdinand avea sa devina un mare Rege, supranumit fie Intregitorul, fie Lealul pentru felul in care si-a dedicat viata tarii sale. Ferdinand s-a nascut la Sigmaringen, in anul 1865, fiind al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern, fratele mai mare al Regelui Carol, si al Principesei Antoaneta, infanta Portugaliei. El a venit pentru prima oara in Romania la numai 19 ani, in 1884, dupa care s-a reintors in Germania pentru a-si continua studiile liceale si universitare. In 1889, dupa terminarea Universitatii din Lipsca si a Scolii Superioare de Stiinte Politice si Economice din Tubingen, Principele s-a stabilit la Bucuresti pentru a-si putea indeplini atributiile de mostenitor al tronului Romaniei.
Dupa o idila cu poeta Elena ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
