Uniunea Europeană și revizuirile constituționale

Uniunea Europeană şi revizuirile constituţionale

Constitutia este legea fundamentala a unui stat in care sunt consemnate principiile de baza ale organizarii lui, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor. O constituţie e un sistem, frecvent codificat într-un document scris care indică regulile şi principiile care guvernează o organizaţie. În cazul naţiunilor, acest termen se referă specific la o constituţie naţională care defineşte principiile politice fundamentale a statului şi descrie puterile şi obligaţiunile guvernului respectiv. Majoritatea constituţiilor naţionale stabilesc drepturile şi datoriile principale ale cetaţenilor, sistemul electoral, organizarea organelor supreme şi locale etc., reflectând astfel stadiul de dezvoltare socială, economică şi politică la un moment dat a statului respectiv. Anterior evoluţiei consituţiilor naţionale codificate, termenul constituţie putea fi folosit pentru a descrie orice lege importantă.

Constituţii există în numeroase organizaţii. Ele se înâlnesc des la nivel super-naţional (e.g. Constituţia ONU), la nivel naţional(e.g. Consituţia Franţei), şi la nivel sub-naţional/provincial (e.g. Constituţia statului Arizona). Diferite unităţi politice, sindicate, şi organizaţii comerciale de asemenea au constituţii.

Proiect de Tratat de instituire a unei Constituţii pentru Europa

Uniunea Europeană reprezintă o familie de ţări democratice europene, nefiind vorba de un stat destinat să se substituie statelor existente, ci de o organizaţie internaţională, dar una care merge mult mai departe decât orice organizaţie de acest fel. Statele care o compun au creat şi pus în funcţiune instituţii comune cărora le–au delegat o parte din suveranitatea lor, precum şi deciziile asupra unor chestiuni specifice. Aceasta punere în comun, exercitare a suveranităţii se mai numeşte şi “integrare europeană”.

Accederea unei ţări la Uniunea Europeană reprezintă un act legal complex. Uniunea este o organizaţie supranaţională, adică o organizaţie cu un sistem legal autonom diferit de dreptul internaţional şi de cel naţional. Supremaţia aplicării dreptului comunitar este asigurată în interiorul fiecărui stat membru. Integrarea în Uniunea Europeană implică schimbări profunde în competenţa organelor de stat, ca şi în legislaţia naţională şi implicit în Constituţia ţării.

Document juridic şi politic, Constituţia unei ţări este tributară ansamblului valorilor, principiilor şi teoriilor moştenite, ca şi mediului cultural şi raţiunilor politice ale celor care au redactat-o. Ea transmite spre viitor mărturia circumstanţelor dominante ale epocii în care a fost adoptată şi când lumea exterioară evoluează se produce o situaţie tensionată între cadrul normativ şi realitatea politică care tinde s-o lumineze.

Orice Constituţie prevede că dispoziţiile sale pot fi modificate, completate sau suprimate. Oricât de mândri ar fi de opera lor, constituanţii sunt destul de înţelepţi pentru a şti că lucrarea lor nu este niciodată perfectă, că folosirea textului poate să facă să apară dificultăţi inedite sau imprevizibile la momentul conceperii sale sau că trecerea timpului şi evoluţia societăţii pot suscita noi exigenţe constituţionale.

Conştienţi că Europa este un continent purtător de civilizaţie; că locuitorii săi, veniţi în valuri succesive de la începuturile umanităţii, au dezvoltat aici în mod progresiv valorile care stau la baza umanismul: egalitatea oamenilor, libertatea, respectarea raţiunii; inspirându-se din moştenirea culturală, religioasă şi umanistă a Europei, ale cărei valori, prezente şi astăzi în patrimoniul său, au ancorat în viaţa societăţii rolul central al omului şi drepturile lui inviolabile şi inalienabile.

Convinşi că Europa reunită de acum încolo intenţionează să continue pe această traiectorie de civilizaţie, de progres şi de prosperitate, pentru binele tuturor locuitorilor săi, inclusiv cei mai fragili şi mai defavorizaţi; că doreşte să rămână un continent deschis la cultură, cunoaştere şi progres social; şi că doreşte să aprofundeze caracterul democratic şi transparent al vieţii sale publice şi să acţioneze în favoarea păcii, justiţiei şi solidarităţii în lume:

In cadrul Summit-ului de la Laeken din decembrie 2001 s-a hotarât constituirea unui cadru institutional de dezbatere cu privire la viitorul Uniunii Europene. Acest cadru a fost gândit si pus în practica sub forma Conventiei Europene, o institutie originala a Uniunii Europene.

Conventia a fost formata din:

- câte un reprezentant al fiecarui sef de stat din tarile membre ale UE;

- câte un reprezentant al fiecarui sef de stat din tarile candidate ;

- câte 2 reprezentanti ai Parlamentului din fiecare stat membru;

- câte 2 reprezentanti ai Parlamentului din fiecare stat candidat .

- 16 membrii ai Parlamentului European

- doi comisari europeni;

La 10 iulie 2003 Conventia Europeana si-a încheiat lucrarile, în aceeasi incinta în care le începuse cu 16 luni în urma: hemiciclul de la Bruxelles al Parlamentului European. Proiectul de Tratat Constitutional rezultat in urma lucrarilor continea 338 articole ce defineau politicile si institutiile UE si reprezentau rezultatul a 26 reuniuni plenare, 11 grupuri de lucru, 5436 minute de interventii orale, 692.250 accesari ale site-ului internet al Conventiei.