Teoria Creșterii Spațiale La Friedrich Ratzel

Teoria creșterii spațiale la Friedrich Ratzel

Friedrich Ratzel a fost un remarcabil om de știință. Născut la 30 august 1844, în Karlsruhe, a încheiat studiile universitare la Heidelberg, în 1868. în anul următor face o călătorie în Mediterana, prilej cu care se depărtează de formația sa de zoolog și se apropie de studiul geografiei. Între 1874 - 1875 efectuează o călătorie în America de Nord și Mexic, unde studiază viața locuitorilor de origine germană. Se intoarce convins de atractia si importanta cercetarii geografice, căreia i se va consacra până la sfârșitul vieții.

La 20 de ani după dispariția lui Alexander von Humboldt, știința geografică germană are în persoana lui Friedrich Ratzel unul din reprezentanții săi de vârf. Inspirat din naturalismul și scientismul epocii sale, veacul al XIX-lea, el însuși creator declarat al unei științe – antropogeografia – este însă considerat, din punctul de vedere al interesului prezentei lucrări, fondator al alteia, geopolitica.

Considerandu-se dintotdeauna un discipol al lui Karl Ritter, postulează necesitatea fondării unei geografii pozitiviste, opusă abstracțiilor și speculațiilor filosofiei, dar și a unei antropologii care să recupereze și să readucă omul în spațiul realității sociale, istorice și geografice pe care le considera a fi grupul etnic din care individul face parte precum și cadrul natural-geografic.

Acestea sunt, de altfel, singurele realități recunoscute ca atare de Fr. Ratzel și din această perspectivă efortul său declarat este dedicat refacerii și reinterpretării istoriei individului și a nației sale, adică a evoluției lor trecute și pe această bază, trasarea evoluțiilor lor viitoare.

În antropogeografia ratzeliană și mai ales în geografia politică, problema spațiilor constituie pivotul central al sistemului său: orice proces sau eveniment etnic, politic sau cultural are ca suport un anume spațiu.

Suprafața terestră se divide după câteva criterii minimale într-un număr infinit de spații și poziții: geografice, politice, culturale, etnice etc.

Din perspectiva antropogeografiei, comunitatea și mediul său natural, mai precis poporul și spațiul, constituie suportul natural-politic al statului. Poporul, prin organizare politică, se transformă în stat. Organizarea politică a poporului și pământului prin intermediul statului este într-un organism. Prin spațiul pe care îl ocupă, statul individualizează poporul și pământul din punct de vedere politico-geografic, prin evoluție biologico-culturală poporul se individualizează antropologic

Astfel, urmărind acest cadru , Ratzel constată că există un raport semnificativ între densitatea populării și nivelul culturii. Numărul populației fiind în primul rând un indiciu cultural, spațiul statelor crește odată cu cultura popoarelor, numărul locuitorilor fiind unul dintre indicatorii vizibili ai acestei creșteri.

Astfel că depinde de capacitatea culturală a popoarelor și de mobilitatea adaptării valorilor proprii, în primul rând spirituale la mediul în schimbare pentru păstrarea identității proprii. Păstrarea și dezvoltarea identității cultural-antropologice presupune în primul rând conservarea și apoi lărgirea spațiilor geografice și politice proprii.

Ceea ce unește părțile separate fizic ale aceluiași spațiu este reprezentat de legătura spirituală dintre aceste părți, de conștiința identității comunitare (etnice) și a apartenenței la același organism bio-politic ( statul). Spațiul devine astfel o entitate biologico-culturală pe care o voință politică unitară îl transformă în spațiu statal. Politic, comunitatea are întotdeauna tendința de a deveni stat etnic.

Poporul ca întreg dorește să devină o natură întregită ce se va dezvolta pe fundamentul reprezentat de spatiu , adică tinde să-și constituie organismul politic, care la rândul său va strânge laolaltă teritoriul natural aferent poporului (spațiul natural și etnic circumscris).

Reunirea într-un întreg a sistemului de entități și subordonarea lui unui organ central face ca procesul de creștere internă să presupună organizarea spațială și realizarea conexiunilor dintre entitățile specifice spațiului de referință.

Astfel se naște organismul politico-geografic al statului ce își subîntinde , într-o anumită configurație, propriul său teritoriu natural. Acest spațiu geografic și politic esențial pentru viețuirea și supraviețuirea unui popor se numește spațiu vital. Încălcarea granițelor sale nu se poate face fără afectarea funcționării însăți a organismului.