Șomajul în UE - prezent și tendințe

1.Şomajul:concept , forme şi cauze

Noţiunea de şomaj provine de la cuvântul “chomage” din limba franceză, la rândul său preluat din limba greacă “cauma” care însemnă “căldură mare” din cauza căreia se întrerupea orice activitate. La origine noţiunea de şomaj reprezintă întreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate. Şomajul se poate caracteriza ca o stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă.

Şomajul este un dezechilibru al pieţei muncii la nivelul ei naţional, un excedent al ofertei faţă de cererea de muncă cu niveluri şi sensuri de evoluţie diferite pe ţări şi perioade, ce are în prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenţa stării de ocupare deplină a forţei de muncă.

Acesta se mai poate defini şi ca o stare de inactivitate economică, totală sau parţială, proprie celor care nu au loc de muncă, sunt în căutarea unuia, dar nu-şi pot găsi de lucru ca salariaţi. Şomajul este locul de întâlnire şi de confruntare al cererii globale şi ofertei globale de muncă.

Şomajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, când întreprinderile industriale îşi micşorau producţia şi, ca urmare, eliberau un număr important de muncitori, care deveneau şomeri. Şomajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de muncă sau de forţă de muncă, cererea nefiind luată în considerare. Numai în corelarea cererii cu oferta de locuri de muncă permite aprecierea mai corectă asupra situaţiei de pe piaţa muncii, dacă există sau nu şomaj. O creştere a ofertei concomitentă cu scăderea cererii determină o deteriorare a situaţiei ocupării forţei de muncă. Dacă nu a existat până la acest moment, apare, iar dacă există, creşte.

Conform “Biroului Internaţional al Muncii” este şomer orice persoană care are mai mult de 15 ani şi îndeplineşte concomitent următoarele condiţii:

-este apt de muncă;

-nu are loc de muncă;

-esta disponibil pentru o muncă salariată;

-caută un loc de muncă.

Şomajul se caracterizează prin:

1.Nivelul la care a ajuns, ceea ce se poate exprima:

a)absolut, ca număr al şomerilor;

b)relativ, ca rată a şomajului, calculată sub forma raportului procentual dintre numărul şomerilor şi populaţia ocupată, iar alteori ca raport între numărul şomerilor şi populaţia activă sau disponibilă.

2) Intensitatea cu care se manifestă, dacă presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităţii (şomaj total) sau numai diminuarea activităţii depuse cu scăderea duratei săptămânii de lucru şi scăderea corespunzătoare a salariului (şomaj parţial).

3) Durata, perioada de la momentul pierderii locului de muncă sau diminuarea activităţii depuse până la reluarea normală a muncii.

4) Structura sau componenţa pe categorii de vârstă, nivel de calificare, sex, rasă etc

FORME ALE ŞOMAJULUI

Şomajul involuntar se manifestă în diferite forme, după cauzele care îl generează, formele dominante de extindere ale şomajului întâlnite astăzi, sunt :

- Şomajul ciclic - este generat de evoluţia ciclului economic. În faza de criză, şomajul sporeşte ca urmare a scăderii producţiei, a activităţilor economice şi creşterii numărului de falimente, cu deosebire a întreprinderilor mici şi mijlocii, sau care decurge direct din restrângerea activităţii economice în anumite anotimpuri ale anului.

- Şomajul conjunctural - este efectul restrângerii activităţii economice în unele ramuri, sectoare economice, sub impactul unor factori conjuncturali economici, politici, sociali, interni şi internaţionali.

- Şomajul structural - apare ca efect al unei structuri înguste de ramuri şi subramuri, caracteristică pentru ţările în curs de dezvoltare. Diversificarea ramurilor ar oferii şanse mari de absorbţie a forţei de muncă.

Universitatea “ Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

Centrul de Studii Europene

Modulul Dezvoltare Regională