Romii din Franța

1.Abstract

Istoria minorităţilor etnice este îndelung discutată si analizată din diferite puncte de vedere. Pornesc de la ipoteza că identitatea socială concepută în termeni de apartenenţă la o anumită categorie accentuează inegalităţile sociale şi împiedică în acelaşi timp depăşirea unei crize sociale comunitare. Am ales această temă deoarece, de-a lungul timpului, am fost martori la discriminarea romilor, copiilor romi, care au vrut să înveţe şi să ducă o viaţă cinstită şi normală. Contrar « credinţelor populare », există şi romi care vor să termine o şcoală, să-şi găsească un loc de muncă, să-şi întemeieze o familie şi să ducă o viată cât de cât normală, fără infractiuni. De multe ori, oamenii se feresc de persoanele de etnie romă, ori de frică, ori din cauza faptului că nu doresc să-şi asume responsabilitatea integrarii lor în societate. Acest tip de discriminare duce, de multe ori la izolare şi stigmatizare.

2.Cuvinte cheie: rom, traditie, comunitate etnica, discriminare, rasism

3.Scurt istoric

Ţiganii, sau romii, sunt o mulţime de familii, comunităţi şi grupuri care sunt unice şi specifice , chiar daca sunt diferenţiate intre ele. Nu există o descriere scrisă de romi despre istoria lor şi despre prezenţa lor în Asia şi Europa în ultimii mii de ani. Aşadar, se poate explica oricui faptul că cultura şi tradiţia ţiganeasca sunt doar orale, ori cu despărţirea acestei etnii în mai multe comunităţi, care se recunosc ca făcând parte dintr-o singura comunitate, datorită elementului care îl caracterizează : limba romani. În secolul XX confuzia în termenologie devine deosebit de acută, cuvantul “tigan” dobândind o conotaţie eminamente rasială. În limba romani, cuvântul „rom” înseamnă „om, bărbat, soț”. Cu tenul lor brunet şi cercei din argint, ţiganii au reprezentat o privelişte exotică, atrăgând o mulţime de spectatori curioşi. Îmbrăcămintea femeilor era o cămaşă peste care purtau un gen de cuvertură în chip de mantie. Îşi câstigă existenţa din confecţionarea de coşuri, din geambaşie, din ghicit etc şi de obicei trezesc suspiciune datorită vieţii nomade şi obiceiurilor lor. În 1968 este adoptată Legea Caselor Mobile pentru reglementarea clauzei referitoare la organizarea taberelor de ţigani. Legea respectivă îi defineşte pe ţigani ca “persoane cu un mod de viaţă nomad, indiferent de rasă sau origine”. Astfel etichetarea cuiva drept “ţigan” avea să depindă în mod expres de felul de viaţă şi nu de originile culturale sau etnice.

4.Aparitia romilor in Europa

Se produce o dramatică cotitură în istoria ţiganilor şi începe o noua şi larg atestată perioada de sosiri în centrul şi vestul Europei, unde ţiganii îşi fac apariţia sub forma unor grupuri de pelerini , organizate, solicitând şi obţinând subvenţii. În ceea ce priveşte deportare, trebuie menţionată în mod deosebit Portugalia , aceasta fiind prima ţară care foloseşte ca metodă de expulzare deportarea în coloniile de peste mări. Franţa, după cât se pare, nu a practicat deportarea sistematică a tiganilor; totuşi un număr mare de ţigani ajung în coloniile franceze din America, prin comutarea pedepsei . Sfârşitul celui de-al doilea război mondial marchează o masivă redistrubuire a ţiganilor care au supravieţuit holocaustului din Europa. Pe plan politic, în 1930, au existat o serie de mişcări printre ţigani, în direcţia formării unui grup internaţional de influenţă. Aceştia se simt dezavantajaţi de restul populaţiei. În Franţa, şi nu numai, existau reguli cu privire la supraaglomerarea zonei care interzicea alocarea caselor pentru familiile numeroase. Tipul acesta de legi au avut ca efect împiedicarea acordării de locuiţe pentru familiile de culoare. Astfel, problema este una de discriminare indirectă. Foarte importantă în lupta împotriva rasismului instituţionalizat este sarcina de a combate o astfel de discriminare indirectă. Comunitatea etnică a romilor este un grup de persoane care au o origine etnică, religie, limbă şi tradiţii proprii, şi unită de această identitate de etnie, limbă şi tradiţii printr-un sentiment de solidaritate, în scopul rezervării propriilor tradiţii, menţinerii formei de cult, asigurării instruirii şi creşterii copiilor, în concordanţa cu spiritul şi tradiţiile etniei lor şi al ajutorului reciproc între membrii săi. Deschiderea graniţelor UE spre statele Europei Centrale şi de Est a antrenat intensificarea mişcărilor migratoare de la aceste state spre cele din Europa Occidentală. O parte din emigranţii originari din Europa Centrală şi de Est sunt de origine romă, aproximativ 10 milioane de persoane în UE, beneficiind în statele unde au fost sedentarizaţi de statutul de minorităţi naţionale. Şi în Romania, Constituţia din 1991 se angajează, prin articolul 20, să respecte Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, permiţând în sfârşit romilor să beneficieze de recunoaşterea oficială a statutului lor de minoritate naţională, astfel încât să se organizeze pe plan politic şi cultural. Prevenirea si combaterea discriminarii potrivit căruia fiecărei persoane i se asigură folosirea sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice fără deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, vârstă.