Reglementarea prin negocieri a diferendelor dintre state

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Din cele mai vechi timpuri s-a dovedit că singura alternativă la politica de forță, de agresiune și război o reprezintă reglementarea pașnică a tuturor litigiilor. Iată de ce îndatorirea statelor de a-și rezolva diferendele lor internaționale prin mijloace pașnice, prin negocieri, astfel încît pacea și securitatea internațională ca și justiția să nu fie puse în pericol, constituie un principiu fundamental care statuează modalitățile practice ale prevenirii confruntării, conflictelor și desfășurării normale a relațiilor internaționale.

În temeiul Cartei Națiunilor Unite, părțile în orice diferend a cărui prelungire poate pune în pericol menținerea păcii și securității internaționale vor căuta, înainte de toate, să-l soluționeze prin tratative, anchetă, mediațiune, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, prin recurgere la organisme sau acorduri regionale ori prin alte mijloace pașnice la alegerea lor (art. 33). În felul acesta, se instituie obligația generală a tuturor statelor de a recurge numai la mijloace pașnice pentru reglementarea diferendelor dintre ele.

Experiența istoriei, îndeosebi a evenimentelor din ultimele decenii, evoluțiile actuale ale situației internaționale, demonstrează că recurgerea la mijloacele pașnice, la negocieri și tratative, la soluții politice raționale reprezintă singura modalitate posibilă și logică de reglementare a oricărui diferend, a oricărui litigiu. Reglementarea pașnică reprezintă o componentă fundamentală a securității, a edificării unor relații internaționale bazate pe excluderea forței, pe înțelegere și încredere reciprocă. Recurgerea la mijloacele pașnice, la negocieri, constituie un principiu de bază al relațiilor internaționale, deoarece oferă criteriil și cadrul necesare pentru ca statele – cu bună credință și într-un spirit de cooperare – să ajungă la o soluție rapidă și echitabilă pe baza dreptului internațional.

Pornind de la importanța excepțională a folosirii numai a mijloacelor pașnice pentru reglementarea litigiilor dintre state, un interes deosebit s-a manifestat și se manifestă, în continuare, pentru găsirea unor modalități adecvate în vederea consacrării acestei obligații în instrumente juridice care să dezvolte prevederile Cartei și ale altor documente internaționale. În acest sens, se impune asumarea de către toate statele a angajamentului de a recurge în mod constant și exclusiv la mijloace pașnice pentru rezolvarea oricărui diferend și, în primul rînd, la negocieri și consultări directe între părțile interesate. Asumarea unui asemenea angajament trebuie să îmbrace o formă solemnă, avînd forță juridică, în vederea realizării sale integrale de către toate statele.

Practica relațiilor internaționale demonstrează că menținerea și consolidarea păcii și securității în lume presupun soluționarea oricăror probleme litigioase dintre state prin mijloace pașnice, pe cale politică, prin tratative și negocieri.

Epoca noastră este o epocă a negocierilor și se poate spune că negocierea domină aproape toate domeniile relațiilor internaționale, atît cele în care se formează dreptul, cît și cele în care se soluționează diferendele, negocierile rămîn, în multe cazuri, primul și ultimul resort – neexistînd altă alternativă, pentru că în lipsa negocierilor, deci a căii pașnice pe care o oferă diplomația, nu rămîne decît recursul la forță ori la amenințarea cu folosirea forței.

Scopul şi obiectivele referatului. Scopul referatului rezidă în efectuarea unei cercetări ample şi detaliate a tuturor mijloacelor diplomatice de soluționare a diferendelor dintre state.

În realizarea scopului mi-am propus următoarele obiective:

• cercetarea determinărilor conceptuale, tipologice şi funcţionale a mijloacelor pașnice de soluționare a diferendelor dintre state

• stabilirea rolului fiecărui mijloc de soluționare a litigiilor dintre state

• argumentarea asemănărilor și deosebirilor între mijloacele pașnice de reglementare a diferendelor fără caracter jurisdicțional și cele cu caracter jurisdicțional

• evaluarea importanței recurgerii numai la mijloace pașnice de soluționare a conflictelor dintre state.

Cuvintele cheie: negocieri, tratative, bunele oficii, medierea sau mediațiunea, ancheta, concilierea, arbitrajul, justiția internațională.

1. Mazilu D. Dreptul internaţional public. Bucureşti: Ed. Lumina Lex, 2009

2. Mazilu D. Tratat privind teoria şi practica negocierilor. Bucureşti: Ed. Lumina Lex, 2002

3. Mazilu D. Diplomația. Drept diplomatic și consular. București: Ed. Lumina Lex, 2003

4. Anghel I. M. Drept diplomatic și consular. București: Ed. Lumina Lex, 2002

5. Diaconu I. Curs de drept international public. București: Ed. Șansa S.R.L., 1993

6. Geamănu G. Drept internațional public. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1983

7. Pactul Societății Națiunilor. http://ebooks.unibuc.ro/istorie/istorie1918-1940/11-1-1.htm

8. Cloșcă I. – Dicționar de drept internațional public, București, 1982

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE