Reconfigurarea elitelor comuniste în spațiul politic postcomunist românesc

I. Introducere.

Lucrarea de fata are in vedere urmarirea modului in care elita comunista s-a reconfigurat pe scena politica romaneasca dupa caderea regimului comunist. Cercetarea s-a desfasurat pe parcursul a cinci luni de zile si a avut in vedere analiza unor studii privitoare la ceea ce inseamna conceptul de elita politica. Totodata, studiul s-a concentrat si spre o abordare critica a evenimentelor politice desfasurate in primii ani de dupa Revolutia din decembrie 1989, implicand deseori cercetarea teoretica obtinuta. Intrebarile in jurul careia s-a conturat tema aleasa sunt consecinta unei deficiente in explicarea evenimentelor sus-amintite, atat in lucrarile de specialitate din tara, cat si din afara ei. Am incercat sa acord un caracter de noutate lucrarii mele, cel putin in privinta aplicarii unor cercetari relevante din literatura de specialitate asupra studiului de caz ales. De mentionat este faptul ca microcercetarea de fata nu are pretentia unor concluzii categorice, fiind mai degraba o explorare atenta si corecta in ceea ce priveste teoria folosita pentru subiectul in cauza.

Teza lucrarii mele de licenta priveste demonstrarea faptului ca elita comunista din Romania a avut rolul unui element stabilizator in procesul de tranzitie spre democratie dupa Revolutia din decembrie 1989. Am folosit argumentul sociologilor americani John Higley si Michael Burton care sustineau ca in procesul de trecere de la un regim autoritar sau totalitar la unul democratic, este cu certitudine un pact tacit sau explicit, un consens intre elitele nationale ce conduce catre acest lucru. Fiecare subcapitol din fiecare capitol urmareste gradual descrierea elementelor ce vor sustine in final argumentarea tezei.

In primul capitol am incercat o explorare a conceptului ce sta la baza acestei lucrari. Ce este elita? Ce este teoria elitelor? Cum se configureaza conceptul de elita politica in studiile de specialitate? Acestea sunt intrebarile de baza de la care am pornit in analiza teoriei elitelor. Desi se poate sustine ca anumite parti din teoria in cauza nu au fost expuse in acest capitol, acest lucru este datorat faptului ca acestea nu au avut relevanta pentru finalitatea cercetarii. M-am folosit de articolul lui Alan Zuckerman, „The Concept <Political Elite>: Lessons from Mosca and Pareto” pentru a propune cateva definitii ale elitei politice ale catorva dintre cei mai importanti teoreticieni, cat si pentru a identifica problemele identificate in conceptualizare, articolul lui Ian McAllister, „Party Elites, Voters and Political Attitudes: Testing Three Explanations for Mass-Elite Differences” , avand scopul de a continua acest demers.

In continuare, lucrarea s-a aplecat asupra unei distinctii primordiale in intelegerea conceptului de elita. Ortega y Gasset si Gustave LeBon au fost alesi pentru acest lucru, deoarece cei doi sunt autorii cei mai relevanti in problema elita-masa, abordarea lor filosofica oferind o intelegere mai profunda a problemei. Din acest moment se contureaza deja felul in care putem determina ce este elita, Gaetano Mosca si Vilfredo Pareto, sociologii italieni, fiind primii care au conceptualizat acest lucru (elita). Teoriile lor cu privire la elitele politice au fost expuse pe larg in lucrarea de fata, legitimitatea acestei alegeri provenind din faptul ca cei doi sunt inca un subiect de dezbatere in aceasta problematica printre teoreticienii actuali. Totodata, elemente ale teoriei celor doi au fost necesare in elaborarea studiului de caz. Mihail Voslenskij este cel care a delimitat stiintific o categorie aparte a elitelor politice, nomenklatura. Am incercat cu ajutorul cercetarii sale sa analizez felul in care o parte a caracteristicilor nomenklaturii sovietice se regasesc in cazul elitei comuniste romanesti. In finalul capitolului teoretic am expus pe larg cercetarea lui John Higley si Michael Burton, privind comparativ cu un alt articol al carui autor este primul. Astfel, am analizat modalitatea de configurare a elitelor in tarile aflate in tranzitie si modalitatea de organizare a elitelor in tarile cu o democratie stabila. Mentionez ca lucrarea acestor autori este punctul de baza al argumentarii tezei de licenta.

In ceea ce priveste studiul de caz, atentia a fost indreptata catre reconfigurarea elitelor comuniste pe scena politica romaneasca, incercand sa focalizez atentia asupra ponderii numerice in care acest lucru s-a produs. Totodata, in partea a doua a capitolului am incercat o abordare critica asupra acestui eveniment, pentru ca in finalul lucrarii sa incerc, luand in considerare toate elementele anterioare, sa argumentez teza propusa pentru aceasta lucrare.