Politică externă și diplomație în Africa de Sud

Introducere

Africa de Sud este o țară așezată la extremitatea sudică a continentului Africa, având 2.798 de kilometri de coastă maritimă la Oceanul Atlantic și Oceanul Indian. Țara este mărginită la nord de Namibia, Botswana și Zimbabwe, la est Mozambic și Swaziland, iar în interiorul statului se află enclava Lesotho, țară independentă complet înconjurată de Africa de Sud.

Africa de Sud s-a afirmat în ultimele decenii ca o mare putere regională, dar și internațională, fapt dovedit de cele trei mandate în cadrul Consiliului de Securitate al O.N.U. Relațiile de colaborare cu statele BRICS și mai ales cu China au dus la creșterea rolului statului african pe arena internațională, dovedind capacitatea sa alertă de dezvoltare.

La ora actuală, Africa de Sud este cea mai dezvoltată economie din regiunea africană și se situează printre primele state la nivel internațional. Conform statisticilor din 2019, Africa de Sud se află pe locul 33 conform PIB-ului nominal mondial. Însă, deși extrem de bogat în resurse naturale, precum aur, platină și diamante, PIB-ul pe cap de locuitor rămâne foarte scăzut -locul 90 mondial. Din punct de vedere militar, Africa de Sud se afirmă ca o adevărată putere regională, fiind depășită doar de Egipt și Etiopia.

Pe parcursul anilor 2000, Africa de Sud și-a asumat rolul de gardian al păcii pe continentul african; în acest sens a participat în calitate de mediator la tratativele de pace din Congo, Nigeria, Zimbabwe, Angola, Kenya, Burundi, și a contribuind cu trupe la misiunile ONU și ale Uniunii Africane din Darfur, Burundi, Congo și chiar și în Republica Central Africană (în nume propriu).

Capitolul I

Scurtă incursiune istorică

Teritoriul Africii de Sud este locuit din cele mai vechi timpuri de diverse triburi, care au conviețuit astfel până la descoperirea pământului sud-african de către exploratorul portughez Bartolomeu Diaz la începutul anului 1499. Această descoperirea a dus la colonizarea olandeză, care se v-a instala aici începând cu secolul al XVII-lea. Pe parcursul stăpânirii olandeze au început să se împrăștie ideile de segregare care se vor manifesta violent după obținerea independenței naționale. Compania olandeză a Indiilor de Vest angaja la început ,, cetățeni liberi,, slavi, și străini, însă pe parcursul secolului următor doar albii aveau dreptul de a lucra pentru companie, formându-se o ierarhizare socială în fruntea căruia se aflau albii creștini.

Stăpânirea olandeză este continuată de ceea britanică care își face simțită prezența în sudul Africii în 1795 pentru a opri controlul Republicii Franceze. Teritoriul întră oficial în cadrul Imperiului Colonial britanic la sfârșitul războaielor napoleoniene.

Secolul al XIX -lea aduce cu sine abolirea sclaviei în regiune, ceea ce a îngrijorat populația albă (africaans). Coloniști britanici și negrii liberi au determinat migrația populației africaans spre zonele de nord și nord-est între anii 1837-1846, unde au format republicile Transvaal în 1952 și Oranje în 1954. Odată cu formarea acestor republici, sentimentele de superioritate ale albilor au continuat să crească în intensitate. Spre exemplu, doar albii aveau drepturi legislative, negrii fiind excluși de la vot.

În doua jumătate a secolului XIX au fost descoperite zăcăminte importante de aur și diamante care a impulsionat dezvoltarea regiunii sud africane. Până în secolul XX, regiunea s-a transformat radical dintr-o zonă exclusiv agricolă în una minieră și industrială. În aceste condiții populația africaans trebuia să concureze cu cea de culoare pentru locurile obținerea locurilor de muncă. S-a dezvoltat astfel o concurență tot mai mare între cele două, excluzând posibilitatea creării unei clase muncitoare comune.

La data de 31 mai 1910 s-a format Uniunea Africii de Sud, dominion britanic care cuprindea teritoriile fostelor colonii ale Capului și Najdului, precum și republicile africaans Transvaal și Oranje. În această perioadă practicile segregaționiste i-au formă legală; astfel, după constituirea Uniunii, populația de culoare este deposedată de proprietăți, nu avea dreptul să călătorească liber pe teritoriul țării, nu aveau drept de vot și nu puteau participa la viața politică a statului.

În 1931, țara a obținut suveranitate deplină de sub tutele Marii Britanii, însă cele două state au continuat să colaboreze. La izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, Uniunea Africană a luptat alături de armatele britanice până la obținerea victoriei.

1. allafrica.com

2. http://istoria.md/

3. www.csmonitor.com

4. www.dailymaverick.co

5. www.dfa.ie

6. www.foreignaffairs.com

7. www.gov.za

8. www.rt.com

9. Yansong Rong - Chinese Embassy in South Africa (9 March 2016). "Economic transformation: China, SA should co-operate". Cape Times: Business Report. Retrieved 9 March 2016.

10. Zhao Quansheng, Interpreting Chinese Foreign Policy: The Micro-macro Linkage Approach, Oxford University Press, 1996, page 68 (https://books.google.ro/)