Piața Comună Europeană

Cuvinte Cheie:

Libertate, drepturi, Uniunea Europeană, concurenta, progres

Abstract:

În lucrarea de faţă am dorit să studiez modul de funcţionare a Pieţei Comune Europene într-un mod cât mai lesne de înţeles pentru publicul larg, prezentând avantajele şi dezavantajele pieţei.

Introducere:

Au existat diverse etape de creştere economică între ţările din Uniunea Europeană încă din 1958, când a început istoria să. Etapa penultima a integrării sale a fost crearea unei pieţe comune sau unice.

Conceptul de piaţa comună a fost consacrat prin Tratatul de la Roma iar unul dintre obiectivele fundamentale ale Comunităţii Economice Europene (CEE) a fost dezvoltarea unei pieţe comune care să ofere libera circulaţie. Libera circulaţie a mărfurilor a fost stabilită, în principiu, prin intermediul uniunii vamale între cele 6 state membre de atunci. Acest lucru a constituit o primă etapă, dar a trebuit să meargă mult mai departe pentru a crea o adevărată piaţă unică.

În 1979, Curtea Europeană de Justiţie s-a bazat pe principiul recunoaşterii reciproce, cu toate că CEE se străduia să creeze o piaţă unică forţată datorită lipsei de decizie a unor structuri puternice. A fost destul de dificilă eliminarea barierelor cu recunoaşterea reciprocă a standardelor şi a reglementărilor comune din cauza atitudinii protecţioniste. Economia CEE a început să rămână în urma ţărilor dezvoltate aşa că o încercare de a relansa proiectul European a început în 1985. Actul Unic European a reformat CEE pentru a aborda şi a stabili un termen limită la data de 31 decembrie 1992 pentru finalizarea unei pieţe unice. De asemenea, anul 1985 a condus la Acordul Schengen care a eliminat controalele la frontiere intre pieţele naţionale.

Până în anul 1992, aproximativ 90% din probleme au fost rezolvate şi în acelaşi an, Tratatul de la Maastricht a ajutat la crearea Uniunii Economice şi Monetare, că următoarea etapă de integrare. Cu toate acestea, legile cu privire la libertatea serviciilor au durat mai mult, fiind abordate la sfârşitul anului 2000.

Analiza

În cadrul unei pieţe unice nu există tarife între ţările membre şi există tarife externe comune faţă de ţările din afara acordului. O piaţă unică este o formă puternică de integrare ce implică instituirea unui sistem comun de impozitare, legi comune cu privire la ocuparea forţei de muncă

şi a comerţului, şi libera circulaţie a factorilor de producţie, precum şi a bunurilor şi serviciilor. În cadrul Uniunii Europene, membrii nu se bucură doar de schimbul liber de bunuri şi servicii, dar, de asemenea, libera circulaţie a forţei de muncă şi a capitalului.

În urma Tratatului de la Maastricht, piaţa unică europeană primeşte patru libertăţi:

- uniune vamală care se referă la suprimarea tuturor obstacolelor din calea liberului schimb dintre ţările membre şi politică comercială externă comună

- piaţa internă care are ca scop creştere echilibrată şi susţinută cu respectarea mediului; nivele înalte de utilizare a forţei de muncă şi de protecţie socială; nivel de trai şi calitatea vieţii; coeziune economică şi socială.

- liberă concurenta (o condiţie fundamentală a economiei de piaţă, fiind considerată cea mai importantă cauza a progresului economic şi tehnico-ştiinţific)

- politică comercială comuna - Comisia asigura reprezentarea uniformă a intereselor Comunităţii, precum şi exercitarea PCC, atât la nivel bilateral, cât şi multilateral

Piaţa extinsă, înseamnă intensificarea concurenţei între întreprinderi, care ar trebui să încurajeze o creştere a eficienţei, în special eficienţa de alocare (preţuri care să reflecte costurile economice marginale de aprovizionare). Un avantaj al unei pieţe lărgite este stabilirea unor economii de scară. Economiile de scară vor fi mari în acele industrii care, înainte de eliminarea barierelor din calea schimburilor comerciale, au funcţionat în pieţele naţionale care nu au fost semnificativ de mari pentru a permite niveluri optime de ieşire.