Pactul de Stabilitate din Balcani

Naşterea Pactului destabilitate din Balcani

Pactul de stabilitate din Balcani a fost prima incercare serioasa a comunitatii internationale de a inlocui precedenta, politica de interventie la crizei in Europa de Sud-Est cu o strategie cuprinzatoare de prevenire a conflictelor. Ideea pentru Pactul de Stabilitate a aparut la sfarsitul anului 1998, inainte de razboiul din Kosovo. O abordare regionala fusese deja identificata ca un factor indispensabil pentru progresul din Balcani prin doua initiative datand din 1996 pentru stabilizarea regiunii in Europa de Sud-Est – Procesul Royaumont initiat de Franta, si Initiativa de Cooperare Sud-Est Europeana la initiativa SUA.

Aproape imediat dupa razboiul din Kosovo, Pactul de Stabilitate a fost adoptat, la initiativa UE, in cooperare stransa cu SUA si G8, la Cologne (Germania) in iunie 1999. Peste 40 de tari si organizatii s-au dedicat initiativei. La summitul din iulie 1999 de la Sarajevo, Pactul de Stabilitate a fost oficial lansat sub auspiciile OSCE si in prezenta a reprezentantilor regionali si a comunitatii internationale.

Pactul de Stabilitate s-a bazat pe experiente si lectii invatate din managementul crizelor internationale din intreaga lume. Prevenirea conflictelor si impunerea pacii pot avea succes doar daca pornesc in paralel in trei sectoare cheie: crearea unui spatiu de securitate, promovarea sitemelor democratice si promovarea economiei si a bunastarii sociale. Pentru a mentine pace si democrattie este nevoie de progres in toate cele trei domenii.

Pactul de Stabilitate a fost o declaratie politica de angajare si acord asupra cooperarii internationale de a dezvolta o strategie comuna intre toti partenerii pentru stabilitate si dezvoltare in Sud Estul Europei. Cu alte cuvinte participantii la Pactul de Stabilitate şi-au luat angajamentul de a consolida ţările din SEE ca parte a efortului de a "sprijini pacea, democraţia, respectul pentru drepturile omului şi prosperitatea economică pentru a atinge stabilitatea în întreaga regiune". Pactul de Stabilitate nu este o noua organizatie internationala si nici nu resurse financiare independente sau structuri de implementare.

Structurarea Pactului de Stabilitate

Statele membre UE, Statele Unite, Canada, Japonia, Norvegia, Rusia, Elveţia şi Turcia se numără printre partenerii Pactului, la fel ca şi ţările din regiunea SEE, organizaţii internaţionale ca ONU şi NATO, importante instituţii financiare cum ar fi Banca Mondială, FMI şi BERD şi iniţiative regionale ca SEECP.

Pactul este împărţit în trei grupuri de lucru - democraţie şi drepturile omului, reconstrucţie şi dezvoltare economică şi probleme de securitate şi luptă împotriva crimei organizate. În 2002 au fost stabilite şase obiective de bază: promovarea democraţiei locale şi a cooperării transfrontaliere; sprijinirea cooperării între parlamentele regionale şi construirea capacităţii legislative; încurajarea unei abordări regionale adezvoltării energiei, transporturilor şi altor infrastructuri; îmbunătăţirea climatului de afaceri şi investiţii; sprijinirea luptei împotriva crimei organizate; şi promovarea administrării şi stabilizării migraţiei populaţiilor.

Pactul este impartit in trei grupuri de lucru, impreuna cu al patrulea, Grupul de lucru Regional, care coordoneaza actiunile dintre ele.

Grupul de lucru 1 Grupul de lucru 2 Grupul de lucru 3

Presedinte Goran Svilanović Fabrizio Saccomanni Janez Premoze

Director Marijana Grandits Mary O'Mahony Pieter Verbeek

Probleme principale Democratizare si drepturile omului

- Drepturile minoritatilor

- Libertatea presei

- Societatea civila

- Dominarea justitiei si executarea legii

- Isnstitutii, administratii, si guvernare

- Refugiati Reconstructia economica, dezvoltarea si cooperarea

- Promovarea zonelor de schimb liber

- Transporturi internationale

- Depozite de energie si economii

- Retragerea restictiilor si transparenta

- Infrastructura

- Promovarea afacerilor din sectorul privat

- Problemele mediului inconjurator

- Reintegrarea refugiatilor Probleme de securitate

- Justitie, afaceri interne si emigrare

- Crima organizata, coruptie si terorism

- Transboundary environmental hazards

- Hazarde ecologice transbordabile

- Cooperare in probleme de aparare si militare

Fiecare din Grupurile de lucru este responsabil pentru un set de probleme, si conlucreaza cu guvernele tarilor participante si ONG-uri in vederea rezolvarii lor.