Ministerele

Ministerele reprezintă o componentă de bază în cadrul administrației publice centrale de specialitate. În dreptul public, ministerul este ”un organ plasat în cadrul puterii executive și care se bucură de o competență materială determinată” .

Secțiunea 1. Cadrul juridic al ministerelor

În sistemul român de drept, instituția juridică a ministerului apare consacrată în cadrul Constituției României, în Capitolul V, Secțiunea I- ”Administrația publică centrală de specialitate”, coordonatele normative generale fiind specificate prin intermediul art. 116 și art. 117.

Actul fundamental român stabilește caracterul ministerelor de instituții juridice subordonate Guvernului, acordând legiuitorului competența de a reglementa cadrul juridic specific referitor la înființarea, organizarea și funcționarea acestora. În cadrul Legii nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, Capitolul 2, art. 34-56, normează regimul juridic general al acestor instituții.

Secțiunea 2. Înființarea ministerelor

Constituantul român specifică în cadrul art.117 alin. (1) faptul că ”ministerele se înființează” (...) potrivit legii”. Această prevedere contituțională menționează obligativitatea ca înființarea acestor instituții juridice să se facă potrivit dispozițiilor legale în vigoare, astfel, legiuitorul poate alege procedura prin care pot fi create ministerele.

Legea-cadru nr. 90/2001 normează prin art. 36 faptul că ”ministerele și miniștrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere asupra Programului de guvernare și întregii liste a Guvernului, la învestitură”. Principala modalitate de creare a ministerelor constă în aprobarea prin hotărâre de către Parlament a actului politic propus de către candidatul la funcția de prim-ministru, act ce cuprinde lista membrilor viitorului Guvern și ministerele prin care urmează a fi practicată politica guvernamentală.

În același timp, conform art. 37 alin (1) din lege, Primul-ministru poate cere Parlamentului schimbarea structurii Guvernului prin înființarea, desființarea sau divizarea ori comasarea unor ministere, în acest caz aplicându-se prevederile art. 36. Necesitatea flexibilității și adaptabilității activității administrației centrale impune posibilitatea de modificare în timp a structurii acesteia, prin crearea sau desființarea unor ministere ori divizarea sau comasarea acestora, Constituția nestabilind un număr fix al acestor structuri instituționale. Astfel, o altă modalitate prin care pot fi create ministerele implică un act de voință exprimat al primului-ministru în acest sens și o aprobare prin hotărâre din partea Parlamentului.

De asemenea, și Guvernul, prin intermediul ordonanțelor de urgență, fără vreo abilitare din partea Parlamentului, poate crea cadrul juridic specific de organizare și funcționare a ministerelor, având și capacitatea de a le înființa.