Mediul Neguvernamental

Prin organizaţie neguvernamentală sau nonprofit (sau organizaţii neguvernamentale - nonprofit) se înţelege orice asociaţie, fundaţie sau federaţie legal constituită, întemeiată în baza Legii 21/1924, a Ordonanţei 26/2000, completată şi modificată prin Ordonanţa 37/2003 şi a Legii 246 /2005, care desfăşoară activităţi în interes general sau în interesul unor colectivităţi locale ori în interesul lor personal nepatrimonial.

Cadru general de evoluţie a sectorului negvernamental – nonprofit din România

După 1989, la fel ca şi în alte ţări din Europa Centrală şi de Est, în România a crescut numărul ONG-lor înregistrate. Aceasta se poate interpreta atât ca o expresie a libertăţii de asociere nou-dobândite, cât şi ca un rezultat al dispon Conform unor analize realizate în anul 1999 de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC) reiese că organizaţiile neguvernamentale activează în domeniile diverse de activitate cum ar fi: ibilităţii fondurilor străine pentru sectorul nonprofit. Fig. nr. 1 – Distribuţia ONG-lor pe domenii de activitate, sursa FDSC – 1999.

Pe baza studiului realizat de FDSC se observă, că la nivel naţional există o discrepanţă majoră atât în ceea ce priveşte distribuţia, cât şi densitatea1 organizaţiilor neguvernamentale. Astfel, putem plasa Crişana, Transilvania, Banatul şi municipiul Bucureşti în zonele cu cele mai ridicate valori, iar Dobrogea şi Muntenia în zona cu cele mai mici valori ale fenomenului asociativ.

Fig. nr. 2. – Densitatea ONG-lor pe regiuni istorice, sursa FDSC, 1999.

La nivelul percepţiei publice legată de organizaţiile neguvernamentale putem observa faptul că nivelul de încredere în structurile asociative este în continuare foarte scăzut. Barometrul de opinie publică (2004) arată că doar 8% din populaţie este membră într-o structură neaducătoare de venit, iar nivelul încrederii în ONG-ri este în continuare scăzut - 14%.

În ceea ce priveşte sursele de finanţare adresate ONG - lor din România, în ultimii 16 ani se remarcă fondurile provenite din surse externe private sau publice. Indiferent de momentul realizării analizelor la care facem referire, constatăm că fondurile externe reprezintă mai mult de 50% din fondurile avute la dispoziţie de către ONG- le din România. O estimare asupra ansamblului surselor de finanţare pentru sectorul nonprofit a făcut obiectul raportului citat în lucrarea intitulată “O prezentare a sectorului neguvernamental din România”(Dan Petrescu – “Bilanţul Băncii Mondiale asupra ONG- lor din România, 1998)”. Cifrele prezentate în acest studiu se referă la anul 1995 şi sugerează o investiţie de 189,2 milioane USD (0,006% din PIB) în sectorul ONG în anul respectiv. Distribuţia acestei sume în funcţie de provenienţa finanţărilor poate fi urmărită în tabelul de mai jos:

Sursa de finanţare Valoarea (în milioane USD) Procentajul din suma totală (%)

Fonduri guvernamentale, neguvernamentale şi private străine 106 56

Donaţii şi contribuţii din partea populaţiei (inclusiv contribuţia membrilor) 22,7 12

Taxe pentru servicii şi dobânzi 20,8 11

Sponsorizări şi donaţii ale mediului de afaceri 13,2 7

Subvenţii şi taxe percepute pentru servicii din partea sectorului de stat 9,5 5

Altele 18 9

Tabelul nr. 1 – Sursele de finanţare ale ONG-lor şi distribuirea sumelor pe bază de finanţatori, sursa - Dan Petrescu – “Bilanţul Băncii Mondiale asupra ONG – lor din România, 1998.

Un alt raport realizat în anul 2000 de către FDSC (Dakova, 2000) relevă faptul că aproximativ 55% din finanţarea sectorului ONG este asigurată de donatorii străini. Ca şi o caracteristică a acestor fonduri se constată că ele sunt adresate unor domenii distincte (drepturile omului, protecţia mediului, educaţia civică) unde au fost dezvoltate organizaţii puternice dependente de inputurile din străinătate, pe când organizaţiile din alte domenii (cultură şi artă) şi-au dezvoltat activitatea preponderent pe baza susţinerii venite din fonduri interne (sectorul de afaceri sau administraţia publică).

Sectorul neguvernamental din Cluj-Napoca

După cum reiese şi din analiza generală a sectorului neguvernamental din România, judeţul Cluj, în general, şi municipiul Cluj-Napoca, în particular, reprezintă un centru important al fenomenului asociativ. Această afirmaţie este susţinută atât din punctul de vedere al numărului organizaţiilor neguvernamentale, cât şi din punctul devedere al densităţii acestora. Pe de altă parte putem menţiona existenţa în spaţiul comunitar din Cluj-Napoca şi a unor forme asociative informale (asociaţii cetăţeneşti, grupuri de iniţiativă, grupuri cetăţeneşti, etc.), care nu sunt legal constituite şi urmăresc rezolvarea punctuală a unor probleme.

Dinamica organizaţiilor neguvernamentale la nivelul judeţului Cluj relevă o oscilaţie permanentă a numărului de ONG-uri nou înfiinţate, după cum se poate observa şi din tabelul de mai jos. Am considerat că cifrele referitoare la sectorul organizaţiilor neguvernamentale de la nivel judeţean sunt de asemenea relevante şi pentru municipiul Cluj-Napoca, având în vedere că cea mai mare parte a ONG-lor sunt înregistrate şi îşi desfăşoară activitatea aici (aproximativ 90%). Anul Numărul de ONG-uri înregistrate la Judecătoria Cluj.