Max Weber - Politica, o vocație și o profesie

MAX WEBER (1864 - 1920)

A fost unul dintre întemeietorii sociologiei moderne. Economist, sociolog si politician, a predat la universitatile din Freiburg, Heidelberg si München. Operele fundamentale ale lui Max Weber sunt culegerea sa de studii privind sociologia religiilor  din care face parte si celebrul studiu Etica protestanta si spiritul capitalismului si cartea sa Economie si politica. Lucrarile sale, si în special cel doua discursuri: Politica, ca o vocatie si o profesie respectiv Stiinta ca vocatie si profesie au fost traduse în numeroase limbi.

POLITICA, O VOCATIE SI O PROFESIE

În perioada tulburarilor revolutionare din Germania de dupa primul razboi mondial, când socialistii si viitorii comunisti încercau sa puna mâna pe putere, prin mijloace politice si militare (ajungând pîna la a instaura, pentru foarte scurt timp, o republica sovietica în Bavaria), Max Weber, cel mai reputat politolog din acea vrem, tine un discurs studentilor, foarte activi în aceste miscari sociale. Discursul contine, foarte concis prezentate, practic toate ideile de baza ale operei weberiene - definirea celor trei tipuri pure ale conducerii politice, descrierea celor doua tipuri de etica politica: cea a convingerilor si cea a responsabilitatii, dar, în acelasi timp, vrând sa serveasca drept ghid în viata celor ce au intentia sa se ocupe de politica, discursul contine si analize detaliate si impartiale ale vietii politice din diferite timpuri si diferite tari. Având dubla valoare de îndreptar pentru viitorii politicieni si de introducere în opera weberiana, Politica, ca o vocatie si o profesie este prima lucrare a lui Max Weber tradusa în limba româna.

În august 1926, la Heidelberg, Marianne Weber spunea ca ideile discursului au fost prezentate în iarna revolutiei din 1919, la initiativa Uniuni studentesti libere din München. Conferinta face parte dintr-un ciclu care a fost continuat de mai multi oratori si care avea drept scop sa slujeasca ca îndreptar, în diferite domeni de activitate bazate pe munca intelectuala, tinerilor de curând demobilizati si profund marcati de experienta razboiului si perioadei postbelice.