Instituții de Securitate

I. Conceptul de securitate

Conceptul de securitate este utilizat deseori în zilele noastre, cu atribuiri din diverse domenii, cu implicaţii antropologice. În momentul de faţă, lumea este condusă de principiul de “globalizare” şi de transformările care apar pe scenele naţională şi internaţional. O puternică influenţa o reprezintă mass-media, deoarece aceasta persistă, zi de zi, cu diverse dezastre fie ele natural sau umane, iar toate acestea duc la o analiză atentă şi profundă a indivizilor, comunităţilor şi a statelor, pentru a putea identifica sorgintea riscurilor şi ameninţărilor, ulterior, propunându-se soluţii cât mai eficiente.

Datorită faptului că trăim într-o lume plină de ameninţări, s-au creat, la nivel mondial şi regional, echipe de experţi pentru a identifica viitoarele ameninţări şi posibilele riscuri care ar putea exista din partea unor inamici reali sau imaginar. De aceea, în ultimii ani a început să se impună cât mai mult în literatura de specialitate şi în comisiile speciale de securitate anumiţi termini precum “naţional security”, “security studies” , deşi, despre “securitatea naţională” s-a discutat pentru prima dată într-un document oficial în anul 1947 . Putem spune, astfel că termenul de “securitate” este strâns legat de problematica relaţiilor internaţionale. Totuşi, semnificaţia termenului nu a fost dintotdeauna aceasta. Astfel, “securitas”, cuvântul latin care este considerat originea “securităţii”, poate fi tradus ca o “stare de pace, calm, şi de absenţă a pericolului” , cu alte cuvinte, absenţa ameninţărilor din partea unui actor internaţional împotriva altui actor internaţional. Practic, “securitas” ar desemna sentimental sau condiţia care generează “încredere, pace, protective, apărare împotriva pericolului, dar şi măsurile care previn apariţia sa”. Semnificaţia termenului în perioada antică şi medievală se referea, iniţial, la ceea ce ţinea de spirit şi spiritualitate, de moralitate, iar ulterior, a fost conexat cu aspect considerate personale, individuale, care nu aveau niciun fel de legătură cu statul, societatea sau cu alte grupuri.

Securitatea trebuie studiată prin prizma evenimentelor ce au loc pe arena internaţională, deoarece studiile de securitate sunt direct influenţate de evoluţia acestor evenimente.

Ca atare, există o importantă controversă în cadrul studiilor de securitate, care opune pe susţinătorii limitării studiilor de securitate la problemele centrate în jurul ameninţărilor sau a utilizării forţei, adepţilor extinderii, care susţin că dezvoltarea agendei economice şi de mediu, dar şi apariţia problemelor de identitate şi de criminalitate transnaţionala, impun noi paliere în abordarea securităţii. De fapt, există opinii conform cărora, supremaţia drepturilor omului este cea care diferenţiază abordarea securităţii umane faţă de cea tradiţională centrată pe stat, care se concentrează pe ameninţări la adresa statelor şi asupra capacităţilor militare clasice.

În ultimele decenii specialiştii din domeniul securităţii au adus sensuri noi acestui concept, precum: securitatea individuală, securitatea umană, securitatea socială, securitatea economică şi bineînţeles, securitatea mondială. Un răspuns la faptul că securitatea să aibă aspect pozitive, s-a impus o paradigmă şi anume, să existe “securitate prin cooperare”.

Articole:

1. C. Hlihor, “The Role of Geopolitics în the Analysis of the Contemporary Political Phenomenon”, în Euro-Atlantic Studies, 1999, 2

2. Sergiu Borşa, “Securitatea şi noua ordine socială”, în Revista Intelligence, nr. 21, martie - mai 2012

Cărţi:

1. Monica Ioana Bălan, “Caracteristici ale structurilor de securitate din perioada antică, medieval şi modernă timpurie”, în Revista Intelligence, nr. 21, martie - mai 2012

2. Visarion Neagoe şi Ina Raluxa Tomescu, “Geopilitica şi strategii de securitate”, Ed. Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2005 Mircea Malița, “Diplomaţia”, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975

3. Joshua Goldstein şi Jon Pevehouse, “Relaţii Internaţionale”, Ed. Polirom, 2008, Bucureşti

4. Marthin Griffiths, „Relaţii Internationale- şcoli, curente, gânditori”, Ed. Ziua, Bucureşti, 2003

5. Andrei Miroiu şi Radu Sebastian Ungureanu, „Manual de Relaţii Internaţionale, Ed. Polirom, Bucureşti”, 2006

6. Ion Bari, „Probleme globale contemporane”, Ed. Economică, Bucureşti, 2003

7. Ion Palșoiu, „Relaţii Internaţionale şi structuri de securitate”, Ed. Autograf, Craiova, 2008

Link-uri internet:

1. http://www.nato.int/nato_static/assets/pdf/pdf_publications/20120412_ShortHistory_en.pdf

2. http://www.nato.int/welcome/brochure_WhatIsNATO_en.pdf