Instituția Șefului de Stat

Reglementarea instituţiei Preşedintelui României în Decretul-Lege nr.92/1990 are ca fundament alegerea acestuia prin vot universal, egal,direct,secret ,ceea ce îi conferă o legitimitate electorală egală cu cea a Parlamentului.Soluţia este fără precedent în constituţionalismul românesc, întrucât în regimul monarhic şeful statului era regele ereditar,în regimul antonescian conducătorul statului ,mareşalul Antonescu ,fusese consacrat de rege şi desemnat în mod fraudulos prin plebiscit ,iar în regimul comunist ,

şeful statului ,potrivit Constituţiei din 1965 ,era numit de către Marea Adunare Naţională în calitate de reprezentanţă naţională.

Desemnarea şefului de stat nemijlocit de către corpul electoral modelează relaţiile dintre Preşedinte şi Parlament într-o maniera care conjugă regulile unui regim strict prezidenţial ,cum este cel din Statele Unite ale Americii sau federaţia Rusă,cu cele ale regimului parlamentar.Indiferent de aceste aspecte ,soluţia alegerii preşedintelui prin sufragiu direct,nu indirect,de către Parlament,este profund democratică ,întrucât aşa cum s-a arătat,”şeful statului reprezentând ţara,deci întregul popor,este firesc să fie ales de către acesta ,deoarece într-o formulă autentic democrată nimeni nu poate reprezenta decât pe cei care, prin alegeri,i-au conferit această calitate.

Urma ca Preşedintele Românei să fie ales în baza unei candidaturi propuse de un partid politic sau a unei candidaturi independente ,în ambele ipostaze cu condiţia de a avea minimum 100.000 de semnături ,rezultatele votului să fie validate de Curtea Supremă de Justiţie ,în plenul sau,în termen de 20 de zile de la data alegerilor ,iar hotărârea Curţii Supreme de Justiţie să fie prezentată în şedinţa comună a celor două Camere ,data prezentării acesteia fiind şi data începerii mandatului Preşedintelui României.

Alegerea Preşedintelui României punea capăt apartenenţei acestuia la orice partid sau formaţiune politică.

Din această sumară prezentare rezultă că instituţia Preşedintelui României ,reglementată prin Decretul-Lege nr.92/1990 a prefigurat ,sub aspectele sale esenţiale, instituţia analoagă prevăzută de Constituţie.

Decretul-Lege nr.92/1990 a reglementat instituţia interimatului la exercitarea funcţiei de Preşedinte a României .Potrivit art.81alin.3 al Decretului-Lege nr.92/1990 ,dacă Preşedintele României se afla în imposibilitatea exercitării artibuţiilor ,locul său era luat de către preşedintele Senatului.În cazul în care funcţia de preşedinte devenea vacantă ,interimatul înceta prin organizarea unor noi alegeri prezidenţiale ,în cel mult 3 luni de la instituirea vacanţei postului.

Competenţa Preşedintelui României era limitata la atribuţiile specifice şefului statului într-un regim parlamentar.Atribuţiile Preşedintelui României se manifestau în raporturile ce celalalte autorităţi publice ,în raporturile cu societatea civilă ori în relaţiile internaţionale.

Rolul şi atribuţiile Preşedintelui României:

Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 - Constituţia României)

Preşedintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat. [...] Nici o persoană nu poate îndeplini funcţia de Preşedinte al României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi succesive. (Articolul 81 - Constituţia României)