Însemnele Uniunii Europene

1. Steagul Uniunii Europene

Steagul, cu cele 12 stele, aşezate în cerc, pe un fond albastru, înseamnă unitatea şi identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezinta solidaritatea şi armonia, iar stelele, în numar de 12, reprezintă perfecţiunea (şi nu numarul statelor membre UE cum s-ar putea crede).

Istoria drapelului european

Istoria drapelului european începe în 1955. În acea vreme, Uniunea Europeană exista numai sub forma Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului şi era compusă din şase state membre. Însă, de câţiva ani, exista deja un organism separat cu mai mulţi membri, Consiliul Europei , instituit pentru a apăra drepturile omului şi a promova cultura europeană.

Consiliul Europei dorea să adopte un simbol care să-l reprezinte. După multe discuţii, a fost adoptată această emblemă - un cerc format din douăsprezece steluţe aurii pe un fond albastru. În diferite tradiţii, cifra doisprezece simbolizează perfecţiunea. Desigur, reprezintă şi numărul lunilor anului şi al orelor de pe cadranul ceasului. Cercul este, de asemenea, un simbol al unităţii. Astfel a fost creat drapelul european, simbol al idealului de unitate al popoarelor Europei.

Ulterior, Consiliul Europei a încurajat şi alte instituţii europene să adopte acelaşi drapel. În 1983, Parlamentul European a răspuns favorabil. În 1985, drapelul a fost adoptat de toţi şefii de stat şi de guvern ai ţărilor UE drept emblema oficială a Uniunii Europene - care, la acea vreme, purta denumirea de Comunităţile Europene.

Toate instituţiile europene îl utilizează începând din 1986. Drapelul european este singura emblemă a Comisiei Europene, braţul executiv al UE. Alte instituţii şi organe ale UE folosesc, pe lângă drapelul european, o emblemă proprie .

2.Imnul Uniunii Europene

Consiliul Europei a decis, in 1972, ca “Oda bucuriei” (ultima parte a Simfoniei a IX-a de Beethoven) să devină imnul său, iar în 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, şi ele, ca imn oficial al Uniunii Europene. Acesta subliniază aspiraţia spre valorile comune, unitatea în diversitate şi idealurile de libertate, pace şi solidaritate care stau la baza Uniunii Europene.

Odă bucuriei

Slavă ţie, stea curată, Cine a avut norocul

Voie bună pe pământ, De prieteni buni să de dea

Astăzi te simţim aproape Cine ştie ce-i iubirea

Sol din rai cu soare sfânt. Lângă noi cântând să stea

Vraja ta aduce iarăşi Fericit un suflet drag

Pe popor lângă popor Te poate face pe pământ

Toţi pe lume fraţi noi suntem Cine n-a simţit iubirea

Când apari uşoară-n zbor. Plece dintre noi plângând

Acesta nu este numai imnul Uniunii Europene, ci şi al Europei într-un sens mai larg. Muzica este preluată din Simfonia a IX-a compusă de Ludwig Van Beethoven în 1823.

Pentru ultima parte a acestei simfonii, Beethoven a transpus în muzică versurile poemului „Odă bucuriei”, scris de Friedrich von Schiller în 1785. Acest poem exprimă viziunea idealistă a lui Schiller asupra înfrăţirii omenirii, viziune pe care şi Beethoven o împărtăşea.

În 1972, Consiliul Europei, care adoptase şi drapelul european, şi-a ales ca imn „Odă bucuriei” din simfonia lui Beethoven. Binecunoscutul dirijor Herbert Von Karajan a fost invitat să compună trei aranjamente instrumentale - pentru pian solo, instrumente de suflat şi orchestră simfonică. În limbajul universal al muzicii, acest imn exprimă fără cuvinte idealurile de libertate, pace şi solidaritate pe care le reprezintă Europa.

În 1985, şefii de stat şi de guvern ai statelor membre l-au adoptat ca imn oficial al Uniunii Europene. Scopul său nu este de a înlocui imnurile naţionale, ci de a celebra valorile împărtăşite de toate ţările UE şi unitatea lor în diversitate.

3.Ziua Europei

Posterul oficial al UE pentru 9 mai 2006

Ziua Europei - 9 mai

Primavara anului 1950. Robert Schuman, ministrul afacerilor externe al Franţei, primeşte de la omologii din Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie o misiune istorică: crearea unui plan care să ducă la reintegrarea Germaniei Federale în familia europeană. Problema delicată pe care o avea de rezolvat îl face să recurgă la sprijinul unui cunoscut diplomat: Jean Monnet.

Aflat în casa sa din Moselle, în luna aprilie a aceluiaşi an, Robert Schuman meditează la acest proiect. A doua zi, în drum spre Paris, se hotarâse: „Proiectul e interesant; va fi proiectul meu”, îi marturisea şefului său de cabinet. Şi astfel, în dimineaţa lui 9 mai, un emisar secret înmâna cancelarului german Konrad Adenauer un document confidenţial care cuprindea o copie a proiectului. Acordul lui Adenauer a venit imediat: Germania dorea să devina partener al Franţei în acest proiect ce-şi propunea să schimbe soarta Europei.

S-a prezentat in cadrul Fac De Stiinte Politice