Geopolitică India

1. Introducere

În conformitate cu definiţia lui Denis Touret „geopolitica este ştiinţa umană, realistă, care are ca obiectiv să determine, dincolo de aparenţe, care sunt caracteristicile obiective ale geografiei fizice şi umane care condiţionează deciziile strategice ale actorilor internaţionali din viaţa ideologică, politică şi economică mondială”.

India este cunoscută pentru primirea străinilor,găzduirea şi absorbirea lor în structurile sale existente, care se adaptează şi se schimbă cu timpul. India este casa hinduşilor, a musulmanilor, a creştinilor, a adepţiei religiei Sikh, a budiştilor, a evreilor, şi a ideologiilor politice, de la comunişti la naţionaliştii hinduşi.

Există dovezi, încă din vechime, ale unor mari mişcări de popoare de-a lungul Asiei de Sud, care uneori au înlocuit populaţiile existente, iar alteori s-au integrat în rândurile acestora. Popoarele din Asia de Vest şi Centrală au venit în valuri masive, aducând cu ele primele noţiuni ale credinţei hinduse,dezvoltată într-o religie subtilă şi extreme de complexă din punct de vedere filozofic.

India este o ţară din sudul Asiei se află pe locul 7 în ierarhia ţărilor după suprafaţă, este înconjurată de Marea Arabiei în vest, golful Bengal în est şi de Oceanul Indian în sud. Are graniţe comune cu Pakistan la vest, China, Nepal, Bhutan la nord-est, Myanmar şi Bangladesh la est. Se împarte în şase regiuni principale: Himalaya, Câmpia Indo-Gangetică, platoul Deccan, Gaţii de Vest, Gaţii de Est şi mările şi insulele învecinate.

India are o suprafaţă de 3.287.590 km2, cu capital la New Delhi, cel mai mare oraş Bombay cu o populaţie de peste 16 milioane de locuitori.

Populaţia este de 1,027 miliarde la recensământul din 2001, populaţia are o creştere de 17% între 2008 şi 2011. Alfabetizarea este de 65%, în cazul bărbaţilor 76 % , iar a femeilor de 54%.

Limbile principale vorbite, hindusa, telugu, bangaleză, mahrati, tamilă.

2. Economia

Având o structură politică şi administrativă bine dezvoltată şi democratică, o forţă de lucru numeroasă, calificată şi un sistem satisfăcător de comunicaţii, în anii 1990, datoria naţională a ajuns la 70 de miliarde de dolari americani, iar inflaţia la 10%.

Din forţa de lucru, 70% lucrează în agricultură, 13% în industrie şi 17% în armată, cu o populaţie rurală de 72%, cu 27 de oraşe având mai mult de 1 milion de locuitori. Cu toate acestea aproximativ 37% din populaţie rămâne sub pragul sărăciei şi doar 64% din sate sunt electrificate.

Sectorul industrial este foarte diversificat și include atât industria grea, cât și fabricarea unor produse de înaltă tehnologie. Principala regiune industrială se află în est, cu zăcăminte de cărbuni, minereu de fier și centre siderurgice, centre industriale diverse; tot aici se află centrul industrial și urban Calcutta. Alte concentrări industriale sunt localizate la Mumbai, Bangalore, Madras, Delhi.

La nivel mondial, India este un important producător de cărbuni, minereu de fier, bauxită, diamante și sare. Este în creștere producția de petrol și gaze naturale. Industria prelucrătoare plasează India printre primele unsprezece țări ale lumii ca valoare a producției. Predomină încă ramurile tradiționale: textilă (îndeosebi prelucrarea bumbacului- locul 2 pe glob) și alimentară (este cel mai mare producător mondial de zahăr și unt).

S-a afirmat puternic industria constructoare de mașini, care produce o gama variată: de la tractoare, locomotive și vapoare până la sateliți artificiali, India fiind una dintre puținele țări care au dezvoltat industria cosmică. India are și o puternică industrie cinematografică. Ocupă locul 2 pe glob în domeniu, după S.U.A., orașul Mumbai fiind supranumit „Hollywood-ul Indiei”.

Agricultura este de mare randament, fiind principala ocupație a populației. La unele produse agricole ocupă poziții foarte bune, cum ar fi vorba de grâu, orez și zahăr (locul 2 la fiecare pe glob), bumbac (locul 3), minereu de fier și soia (locul 5). În privința producției de ceai, ocupă locul întâi pe glob. Are, totodată, cel mai mare efectiv de bovine. Însă, India se confruntă în drumul spre dezvoltare economică cu o rată a sărăciei mari și cu o corupție mare.

3. Istoric

Primele comunități permanente cunoscute au apărut acum 9000 de ani și s-au dezvoltat gradual formând civilizația din valea Indusului, care a apărut în jur de 3300 î.C. Apoi perioada vedică a pus bazele Hinduismului și ale altor aspecte culturale, care caracterizează societatea indiană din jurul anului 500 î.C. Începând cu anul 550 î.C. s-au dezvoltat și alte forme de comunități, care au dat naștere la diferite regate și republici independente cunoscute sub numele de Mahajanapadas. Cel mai important dintre acestea a fost regatul Magadha, care a dominat peste vaste regiuni orientale.

În secolul III î.Hr., cea mai mare parte din Asia meridională, a fost unită sub dominația Imperiului Maur al suveranului Chandragupta Maurya. Acest vast imperiu, primul care a unificat aproape întregul subcontinent, a înflorit sub domnia imperatorului Aśoka, una dintre figurile cele mai proeminente din istoria antică a Indiei.

Această vastă unificare a fost continuată doar după multe secole de la căderea Imperiului Maur, de un alt mare imperiu, Imperiul Gupta, în secolul III î.Hr., într-o perioadă definită ca „vârsta de aur a Indiei Antice“.

După căderea Imperiului Gupta, regii care au urmat au sprijinit formarea unor noi dinastii, mai ales în partea meridională unde au luat naștere noi imperii, dintre care cele mai importante au fost cele ale dinastiilor Chalukya, Rashtrakuta, Hoysala, Pallava, Pandya, și Chola. În epoca marilor imperii din antichitate, știința, ingineria, arta, literatura, astronomia și filozofia au înflorit sub conducerea diferiților regi și împărați.

După marile invazii provenite din Asia centrală, în secolele al X-lea și al XII-lea, mare parte din India de nord a trecut sub dominația sultanului din Delhi, primul și cel mai vast imperiu mongol de apoi. Împărații mongoli și-au extins treptat regatele până când au ocupat cea mai mare parte din subcontinent.

Cu toate acestea diverși regi indigeni au rezistat în partea de sud acestor cuceriri, de exemplu Imperiul Vijayanagara. Între secolele XVII-XVIII supremația Imperiului Mongol s-a diminuat, iar Iimperiul Maratha a devenit puterea dominantă. Din secolul al XVI- lea unele țări europene, printre care Portugalia, Olanda, Franța și Regatul Unit au început să facă schimburi comerciale cu aceste zone, dar când au văzut dezbinarea între diferiți regi au profitat și și-au impus coloniile lor în aceste zone. În 1856 cea mai mare parte din India era sub controlul Companiei Engleze a Indiei Orientale. În anul 1858 Coroana britanică impune o dominaţie direct, numind un vicerege în funcţia de reprezentant al suveranului englez.

Populația indiană a început să respingă treptat stăpânirea britanică, simțind că britanicii nu au respect pentru cultura și tradiția locală. Aceste sentimente au atins apogeul în revolta șipailor din 1857, în care soldații indieni (numiți șipai), aflați sub comanda Companiei Indiilor Orientale, au pus la cale o revoltă armată.

Rebeliunea a fost înăbușită de britanici, dar pierderile umane au fost mari de ambele părți. În consecință, britanicii au încercat să anglicizeze India și să-și concentreze guvernarea eficient, folosind în administrație elemente tradiționale ale societății indiene. După 1858, India a fost trecută, din subordinea Companiei Indiilor Orientale, în administrarea directă a Guvernului Britanic, având în frunte un vicerege și un secretar de stat la Londra, ultimul făcând parte din Cabinet.

UNIVERSITATEA „ȘTEFAN CEL MARE” SUCEAVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI GEOGRAFIE

SPECIALIZAREA ȘTIINȚE POLITICE