Executivul la Nivel Național și Supranațional în UE

Abstract :

Lucrarea de faţă îşi propune să aducă în discuţie diferitele aspecte similare sau distincte ale sistemului instituţional atât la nivelul Uniunii Europene, cât şi la nivelul statelor membre. Pentru a oferi o perspectivă de ansamblu asupra întregului proces decizional, dar, în acelaşi timp, şi un plan de detaliu al modului în care funcţionează executivul, am ales ca cercetarea să fie una bazată pe lucrări de specialitate, nefiind ignorată existenţa site-urilor oficiale ale instituţiilor reprezentative pentru studiu. De asemenea, vor fi prezentate, în paralel, rolurile şi funcţiile pe care Comisia Europeană şi Guvernul României le îndeplinesc în cadrul mecanismului Uniunii, cu intenţia de a evidenţia eventualele asemănări sau deosebiri, informaţii ce vor servi la o mai bună înţelegere a modului de funcţionare a sistemului instituţional European.

Introducere :

Tema abordată în cadrul acestei lucrări face parte din vastul domeniu al relaţiilor internaţionale, referindu-se, în special, la modul de alcătuire şi funcţionare al organismelor europene. Consider că acest subiect este oportun în contextul actual, cu atât mai mult cu cât lucrări de specialitate, care să trateze această problematică a stabilirii diferenţelor şi similitudinilor dintre organul executiv naţional şi cel supranaţional nu sunt prea comune. În plus, situaţia prezentă, marcată de adoptarea Tratatului de la Lisabona, aduce unele modificări privitoare la modul de organizare al Comisiei sau la atribuţiile membrilor acesteia. De aceea, sunt de părere că pentru a înţelege acest proces extrem de complex şi pentru a ne putea adapta la modificările susţinute, pe care le presupune, trebuie să începem prin a-l cunoaşte.

Context teoretic şi Analiză:

Numeroşi cercetători ai domeniului ştiinţelor politice şi al relaţiilor internaţionale au dedicat lucrări studiului relaţiei dintre mecanismul interguvernamental şi cel supranaţional la nivelul Uniunii. Trebuie menţionat faptul că, aşa cum afirmă şi Augustin Fuerea, instituţiile Uniunii Europene nu reprezintă o simplă prelungire şi imitare a instituţiilor naţionale. Acestea au atribuţii proprii, răspunzând unor necesităţi existente la nivel comunitar, au o legitimare proprie, participă direct la luarea deciziei comunitare, îşi exercită atribuţiile pe baza tratatelor constitutive şi modificatoare (veghează şi se asigură de punerea în aplicare a tratatelor), dar nu au personalitate juridică. Doar Comunităţile Europene au personalitate juridică, instituţiile acţionând pentru şi în numele acesteia. (Fuerea, 2002, p.37-38).

Membrii acestora „sunt aleşi sau numiţi de către statele membre sau corpul electoral ale acestora, dar niciodată de către membrii altei instituţii comunitare, ceea ce le garantează reciproc independenţa şi le asigură păstrarea echilibrului de puteri” (Bărbulescu, 2001, p. 120).

În primul rând, în cercetarea acestei relaţii numeroşi specialişti menţionează anumite similitudini între instituţia europeană şi cea naţională în ceea ce priveşte obiectul specific de activitate al acestora. Mai exact, Comisia Europeană la fel ca şi Guvernul României reprezintă autoritatea puterii executive, cea dintâi instituţie jucând, la nivelul comunităţii europene un rol similar cu cel al unui guvern naţional.(Walace, 2005). Un alt punct de vedere privind asemănarea celor două organisme este modul în care acestea sunt organizate şi ierarhizate. Comisia este condusã de un preşedinte, la fel cum guvernul are la conducere un premier. Activitatea Comisiei este împărţită în mai multe domenii, asemănător cu ministrele unui guvern naţional. Fiecare comisar este responsabil de un anumit domeniu sau portofoliu şi răspunde de departamentul numit Directorat General, la fel cum fiecare minstru îşi asumă responsabilitatea pentru activitatea ministerului aflat în subordinea sa.

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Litere

Studii Europene