Europa a experimentat în ultimele două decenii transformări economice, politice şi sociale fără precedent – prăbuşirea Uniunii Sovietice şi a statelor satelit, o reconfigurare a sistemelor de bunăstare, dezintegrarea într-un mod violent a Iugoslaviei în anii 1990, extinderea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) şi a Uniunii Europene incluzând ţări cu un trecut socialist, dar şi o criză puternică
O dată cu răspândirea naţionalismului ca mod de organizare politic (cazul iugoslav este relevant) şi apariţia problemei etnicităţii ca mod de construcţie şi expresie a unei identităţi de grup, politicile ce ţin de identitate au devenit o parte din discursul dominant contemporan şi al practicii politice. O temă politică dominantă din vest este că toate identităţile trebuie respectate şi înţelese în modul lor de exprimare, ceea ce uneori duce la extreme ale relativismului cultural, fapt ce solicită acceptare şi uneori opoziţie mascată Această temă are, de asemenea, într-o mare măsură impact şi în estul Europei.
Proiectul de faţă va încerca să explice raportarea politicilor publice privind minoritatea rromă la normele europene sau mai bine zis europenizarea lor, accentul fiind pus îndeosebi pe Strategia Naţională pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor (prima formă a acestuia o regăsim în anul 2001 , ulterior fiind revizuit în 2006 şi 2009 pentru a fi adaptat noilor condiţii).
Înainte de trece la explicarea diferitelor elemente tehnice privind politicile publice ce ţin de minoritatea rromă trebuie sa definim conceptul de minoritate. Definiţia luată în considerare pe parcursul proiectului va fi cea folosită şi de Consiliul Europei. Recomandarea 1201 (din 1993) a Consiliului Europei defineşte minoritatea drept: „un grup de persoane dintr-un stat care (a) îşi au reşedinţa pe teritoriul acelui stat şi sunt cetăţeni ai acestuia; (b) menţin legături de lungă durată şi stabile cu statul; (c) prezintă caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice; (d) sunt reprezentativi într-o mare măsură, deşi se prezintă într-un număr mai mic decât restul populaţiei din acel stat sau din aceea regiune a statului; (e) sunt motivaţi de dorinţa de a păstra ceea ce consideră identitatea lor comună, incluzând cultura, tradițiile lor, religia lor şi limba lor.
Recunoaşterea întârziată, la nivel european, a populaţiei rome ca “cei mai mari pierzători” ai tranziţiei de la comunism la capitalismul neoliberal a fost parte a discursului principal la nivel oficial începând cu 2003, când două figuri cheie ale economiei globale neoliberale – preşedintele Băncii Mondiale, James Wolfensohn şi George Soros (cunoscut miliardar filantrop ce a jucat un rol important în prăbuşirea Uniunii Sovietice şi în “americanizarea” estului Europei – declarau: “romii au fost printre cei mai mari pierzători ai tranziţiei de la comunism la democraţiei în perioada post-1989. Adesea, ei au fost primii care şi-ai pierdut locurile de muncă în anii 90 şi au fost blocaţi în momentul încercării intrării pe piaţa muncii datorită inadecvării calităţilor acestora şi discriminării omniprezente”
Două rezultate ale sondajelor realizate de către Barometrul european (2007, 2008) arată că într-un mod transparent acest lucru. 24% dintre cetăţenii Uniunii Europene nu ar dori să aibă ca vecini populaţie romă – dintre aceştia cei mai reticenţi sunt cehii şi italienii la care s-a ajuns la un procent de 47%. Acest tip de manifestări reprezintă obstacole pentru romi în găsirea unui loc de muncă. Se ajunge la un rasism împotriva comunităţii rome datorită convingerii că romii beneficiază mai ales de resursele oferite de statul providenţă Cazul cel mai îngrijorător este cel al populaţiei rome pentru că națiunile europene au o atitudine de respingere a acestei populaţii văzută drept “pericol social”.
www.anr.gov.ro
www.caspis.ro
www.cdep.ro
www.europa.eu
www.partidaromilor.ro
www.pmb.ro
www.publicinfo.gov.ro
www.romadecade.org
www.sgg.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
