Elaborarea Politicilor Publice

Dupa ce autoritatile publice au luat la cunostinta despre existenta unei probleme publice si constientizeaza nevoia de a face ceva pentru solutionarea acesteia, factorii de decizie trebuie sa hotarasca asupra unui curs de actiune.Acestia exploreaza optiunile disponibile, lansand astfel procesul de formulare a unei politici publice.Caracteristica acestui proces este ca propunerile de solutionare a problemei identificate pot aparea fie in procesul de stabilire a agendei, fie se pot elibera propuneri dupa ce s-au hotarat sa ia masuri referitoare la acea problema.Asadar, se trece la actiune.

Atunci cand se doreste intelegerea procesului care conduce la elaborarea si punerea in practica a unei politici public, este esential sa avem in minte faptul ca o politica nu reprezinta un proces de decizie abstract al carui sens l-am putea sesiza din exterior, limitandu-ne, spre un exemplu, la identificarea determinantilor structurali sau a restrictiilor(economice sau istorice) care o afecteaza.Este deci indispensabil sa se deschida cutia neagra, ceea ce semnifica identificarea actorilor care participa la elaborarea politicilor(politicy making) pentru a analiza strategiile lor si a intelege resorturile comportamentelor lor.Ca urmare, este evident ca nu putem trata de o maniera generala problema actorilor participanti la politicile publice, care fac loc unor controverse stiintifice de mare amploare, ci de a pune accentual pe urmatoarele puncte absolute necesare in intelegerea politicii:

- cunoasterea si explicarea principalelor modele de luare a deciziilor;

- intelegerea adecvata a rolului decidentului si a momentului decizional;

- identificarea principalelor disfuntionalitati care pot afecta procesul deciziilor colective;

- descrierea principalelor etape ale procesului decizional.

Literatura de specialitate este foarte bogata cu privire la subiectul procesului decizional.Stiintele sociale au favorizat, si nu este o intamplare, studiul lucrurilor”mari”: decizii exceptionale, decidenti majori.De exemplu, momentul dramatic al crizei rachetelor din Cuba care, in octombrie 1962, opunea Stetele Unite Uniunii Sovietice si le conducea in pragul razboiului nuclear(Allison.1971); sau functia de presedinte al Statelor Unite(Neustadt, 1960, Johnson, 1974).Stiintele sociale au contribuit astfel la alimentarea fenomenului de punere in valoare a procesului decizional.Implicit , se intelege ca o decizie care este”mare”, importanta, este un moment de alegere unic, care marcheaza o discontinuitate in timp si spatiu si care vine de sus.Aceasta decizie are deci o istorie, fapt prin care se deosebeste de decizia “marunta”, care este de fapt un mechanism de rutina, de tip repetitive, care are o contributie marginala si este adoptata la nivel mediu sau la nivelul cel mai de jos.Deciziile marunte sunt autonome si nu au istorie, deci nu prezinta interes.

Totusi, anumite rezultate reusesc sa surprinda si sa creeze confuzii, ajungand chiar sa repuna problema acestor prejudecati.Astfel, presedintele Statelor Unite, stapan supreme al pacii si razboiului, prezideaza, dar nu el este cel care decide cu adevarat.El nu controleaza jocul, el ratifica solutii al caror prizonier este si care rezulta din compromisuri, rutine iesite din administratia sa.Drumul care duce la marile decizii, desi imbraca aparenta rationalitatii, este presarat cu evenimente nepravazute, de cai intrortocheate, de lupte, de interventii multiple, de considerente extravagante.Deciziile marunte nu sunt intotdeauna autonome,simple si fara istorie.

Formularea politicilor de catre autoritatile publice si modul in care alegerile facute sunt legitimizate de decidenti au stranit curiozitatea sociologilor si a politologilor, care au realizat o multitudine de studii de caz concrete.Unul dintre aceste studii a devenit deja clasic si pune in evidenta caracterul actival anumitor actori politici, careactioneaza ca promotori si creatori ai decizilor(Bardach,1972).O sinteza a situatiei cunostintelor a fost realizata in ceea ce priveste procesele decizionale la nivelul federal in Statele Unite(Ripley, Franklin, 1984).Si in Franta exista cateva studii.

Luarea Deciziilor