Diplomația multilaterală a statelor din America Latină

INTRODUCERE

Actualitatea şi importanţa problemei abordate. Stabilirea relațiilor diplomatice este o consecință a recunoașterii internationale a statelor. Ea constituie un act international politic și juridic în același timp. Deși necesitatea menținerii păcii și dezvoltării relațiilor de prietenie și cooperare internatională fac de dorit stabilirea de relații diplomatice între state, dreptul internațional nu creează nici o obligație, fiecare stat fiind suveran să hotărască în acest domeniu. În cea mai mare parte a secolului al XIX-lea politica latino-americană a fost caracterizată prin frecvente schimbări constituţionale datorită confruntării proiectelor liberale şi conservatoare, prezenţei unei oligarhii funciare sau absenţei unor reguli instituţionalizate pentru a determina succesiunea politică. Majoritatea statelor continentului au instituit forme de guvernare republicane, care au fost slăbite de alianţele şi rivalităţile între familiile puternice, de influenţa unor lideri forte, sau din cauza relaţiile de tip patron-client.

Analiza istoriei politice, a diplomației atît bilaterală, cît și a celei multilaterale şi a evoluţiei statelor din America Latină este una dificilă deoarece în acest spaţiu avem de a face cu realitate foarte diferită şi deosebit de eterogenă. În primul rînd trebuie să plecăm de la definirea conceptului de America Latină. Este un concept extrem de vag şi care lasă loc de numeroase interpretări. Termenul aceste este unul pus în circulaţie în istoriografia franceză de la jumătatea secolului al XIX-lea, cînd influenţa spaniolă în regiune aproape dispăruse (cu excepţia Cubei), iar cea a Statelor Unite, aflate în perioada Războiului Civil, nu începuse să se manifeste, drept care Napoleon al III-lea încearcă să extindă sfera de influenţă a Franţei în această regiune (cea mai cunoscută acţiune fiind sprijinirea lui Maximilian de Hasburg ca împărat al Mexicului, care va sfîrşi însă executat de către armata lui Benito Juarez). Franţa va căuta o justificare a acţiunilor ei în această zonă, justificare pe care o găseşte în similitudinile culturale, astfel se consideră că deoarece cultura franceză era, ca şi cele spaniolă şi portugheză, una latină, ea putea să îşi asume supremaţia şi leadership-ul pe acest continent care la rîndul său era considerat latin dat fiind trecutul său colonial.

Scopul şi obiectivele referatului. Scopul referatului rezidă în efectuarea unei cercetări ample şi detaliate a diplomației multlaterale a statelor din America Latină.

În realizarea scopului mi-am propus următoarele obiective:

• cercetarea evoluției diplomației și a vieții politice în general a statelor din America Latină;

• identificarea principalelor caracteristici a vieții diplomatice a acestor state;

• identificarea și stabilirea principalelor tendințe actuale în politica latino-americană;

• aprecierea relațiilor diplomatice multilaterale ale Americii Latine cu Uniunea Europeană;

• evaluarea rolului acestor state în dezvoltarea și amplificarea relațiilor internaționale contemporane.

Cuvintele cheie: război de independență, fenomene de tranziţie şi consolidare democratică, regim autoritar, relaţia stat-biserică, încălcarea drepturilor omului, modele de integrare şi cooperare regională, cultură politică şi capital social etc.

1. Introducere în diplomația Americii Latine

America Latină este un concept care acoperă un complex de realități geografice, istorice,

social-politice și culturale. Perspectiva culturală reprezintă acel liant care din prisma lingvisticii conferă în primul rînd unitate acestui conglomerat. Așadar cînd vorbim de America Latină avem în vedere acea realitate politico-istorică care acoperă un uriaș spațiu geografic între Rio Grande și Țara de Foc incluzînd și zone din Marea Caraibilor, un teritoriu de peste 20 milioane km2 cu peste 20 de state între care există “ suficiente trăsături comune dar si numeroase deosebiri “.

Cînd vorbim despre America Latină majoritatea dintre noi au o serie de prejudecăţi şi de idei preconcepute, cele mai multe alimentate din plin de industria cinematografică sau de literatură. Astfel prima imagine care îţi vine în minte cînd te gîndeşti la America Latină este aceea a unei zone caracterizată prin violenţă permanentă, lovituri de stat, guverne instabile, trafic de droguri, sărăcie, analfabetism, înapoiere, subdezvoltare, criză economică, formaţiuni de gherilă şi orice alte clişee de acest tip. Cînd începi să studiezi şi să cunoşti în profunzime această lume descoperi cu surprindere că realitatea este departe de imaginaţia scenariştilor şi scriitorilor, şi că ai de a face cu o lume fascinantă, încîntătoare, care îţi oferă în permanenţă surprize şi noutăţi. Această lume este una a contrastelor şi a inegalităţilor, de altfel istoric vorbind regiunea Americii Latine a fost una în care a existat o inegalitate enormă, care s-a menţinut pînă în zilele noastre în ciuda diverselor programe de eradicare a sărăciei şi de dezvoltare economică şi socială. Dacă Africa este cel mai sărac continent, astăzi America Latină este considerată cea mai inegală regiune din lume.

1. Huntington, Samuel, Ordinea politică a societăţilor în schimbare, Iaşi: Polirom, 1999.

2. Love, Joseph, Făurirea Lumii a Treia; teorii şi teoreticieni ai subdezvoltării în România şi Brazilia, Bucureşti: Univers, 2003.

3. Przeworski, Adam, Democraţia şi economia de piaţă: reformele politice şi economice în Europa de Est şi America Latină, Bucureşti: ALL, 1996.

4. Cardoso, Fernando Henrique, Enzo Faletto, Dependenţă şi dezvoltare în America Latină: încercare de interpretare sociologică, Bucureşti: Univers, 2000.

MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA RELAŢII INTERNAŢIONALE, ŞTIINŢE POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

DEPARTAMENTUL RELAŢII INTERNAŢIONALE