Conservatorismul

Conservatorismul este una dintre cele trei ideologii politice semnificative in Occidentul ultimelor veacuri alaturi de liberalism si socialism. Toti conservatorii impartasesc dorinta de a conserva sau pastra ceva, de obicei modul de viata traditional, obiceiurile din societatea lor.

In ceea ce priveste conservatorismul ca ideologie, indeplineste cele patru functii: functia explicativa, evaluativa, orientativa si programatica.

Explicatia: pentru cei mai multi dintre conservatori, baza explicatiei de ce conditiile sociale sunt asa cum sunt, este imperfectiunea umana.Conservatorii se refera si la alti factori (circumstante istorice, conditii economice, politici guvernamentale si tendinte culturale), insa nu-i considera ca fiind o consecinta directa a debilitatii naturii umane imperfecte.

Evaluarea: Conservatorii apreciaza de obicei conditiile sociale facand apel la pace si stabilitate.

Orientare: Conservatorismul ii spune individului ca el sau ea nu este doar un individ, ca fiecare dintre noi este parte dintr-un intreg mult mai mare si ca trebuie sa actionam pentru binele comun (conservatorii individualisti difera radical de ceilalti in acest aspect, deoarece ei sunt in favoarea individualismului concurential,in aceasta privinta ei sunt mai aproape de traditia liberala decat conservatorii).

Program: programul politic pe care il urmeaza conservatorii variaza de la o epoca la alta si de la un loc la altul. Insa mesajul general al conservatorilor spune ca lucrurile trebuie luate incet, trebuie procedat cu grija pe motiv ca este mai bine sa faci binele cate putin, decat sa provoci foarte mult rau.

Ca orice ideologie politica, conservatorismul se bazeaza pe o conceptie despre natura umana, inclusiv o idee despre potentialul uman. Convingerea fundamentala a conservatorilor este ca fiintele umane sunt si vor fi intotdeauna slabe. Acesta este motivul pentru care unii cercetatori numesc conservatorismul “filosofia politica a imperfectiunii”( fiintele mane nu sunt imperfecte numai din punct de vedere intelectual, ci si din punct de vedere moral. Avem tendinta de a fi egoisti, de a aseza dorintele si interesele noastre deasupra celorlalti si de a ajunge la mai multa putere si bogatie decat ar fi bine pentru noi sau pentru pacea si stabilitatea sociala).

Dupa cum vad conservatorii problemele, cel mai bun lucru care se poate face in privinta imperfectiunilor noastre morale si intelectuale, este sa restrangem pasiunile si instinctele care conduc catre conflict. Acest lucru se poate face prin guvernamant, care ne impune restrictii, sau prin educatie care ne invata autocontrolul.

Conservatorii sustin ca ar fi mai bine sa procedam incet si precaut in incercarile noastre de a imbunatati societatea, si ar fi mult mai intelept sa pretuim o societate stabila si pasnica, decat sa riscam sa o pierdem in cautarea efemera a perfectiunii. Aceasta a fost convingerea fundamentala a conservatorismului inca de la inceputurile sale acum 200 de ani, in scrierile lui Edmund Burke.

Originea conservatorismului

Conservatorismul a aparut in Occident ca reactie fata de Revolutia Franceza si impactul acesteia asupra societatiii traditionale. Edmund Burke este considerat intemeietorul conservatorismului, el si-a dezvoltat si expus parerile in mijlocul unor controverse politice aprinse. Conservatorismul modern poate fi inteles ca o generalizare a acuzatiilor lui Burke la adresa nu doar a Revolutiei franceze, ci si a revolutiei mai ample pe care o numim „modernitate”. De la Burke si contemporanii acestuia, temele esentiale ale conservatorismului politic au ramas aceleasi, fiind centrate pe istorie, traditie, proprietate, autoritate, libertate si religie. [Conservatorismul isi concentreaza atacul atat impotriva colectivismului politic, cat si impotriva celui individualism radical care tinde sa duca la aparitia colectivismului, cat si impotriva acelui individualism radical care tinde sa duca la aparitia colectivismului. In prezent conservatorismul trateaza o criza generata in mare masura de practica politica unde principiile conservatoare sunt combinate cu liberalismul economic si cu socialismul democratic al bunastarii]

Conservatorismul nu a devenit o parte a discursului politic decat de prin 1830, in Anglia, dar substanta sa filosofica a fost dezvaluita de Edmund Burke in lucrarea „Reflectii asupra Revolutiei din Franta”.

Burke a vazut de la inceput Revolutia Franceza ca o incercare nesabuita de a creea o societate noua din temelii, delimitandu-se de viziunea revolutionarilor, care o priveau ca pe un pas maret atat pentru Franta , cat si pentru cauza libertatii in general.

In Franta, asaltul impotriva modului traditional de existenta si de guvernare a fost dat de un mic grup de francezi, iacobini. Din punctul lui de vedere, iacobinii agresau istoria si traditia franceza, sub conducerea lor Franta aratand “exact ca o tara cucerita”.

Dupa Burke, francezii intrasera intr-o revolutie de o natura noua si mult mai radicala, spre deosebire de englezi si americani care au luptat pentru a-si restabili drepturile, pentru a se intoarce la o stare de care se mai bucurasera odata. Francezii planuiau sa scoata din radacini ordinea stabilita a societatii si a guvernamantului lor pentru a o inlocui cu ceva nou si neverificat si probabil predesinat dezastrului,dupa cum credea Burke.