Cauze și Condiții care au Fazorizat Accesul Fascismului la Putere

INTRODUCERE

Istoria omenirii a fost marcată de nenumărate evenimente iar apariţia şi dominaţia fascismului reprezintă una dintre perioadele în care s-au succedat evenimente care se asemănau între ele prin teroare si inumanitate.

Prin această lucrare vreau să transpun ideile si cauzele care au făcut posibilă ascensiunea fascismului la putere,să aduc la cunostinţă valorile şi scopurile acestuia, să explic din punct de vedere etimologic, ideologic, strategic, politic, naţional şi chiar mondial ce a însemnat fascismul. Descrierea detailata a evenimetelor petrecute în Italia, a regimului politic pe care l-a condus, Mussolini va scoate în evidenţă motivele apariţiei fascismului. După părerea mea, perioada interbelică este una interesantă ce merită cunoscută pentru a înţelege de ce s-au produs anumite evenimente care au avut un rol important pe scena politică şi au influenţat viaţa politică de astăzi.

Întrebări sunt şi vor exista mereu. Iar în ceea ce priveşte fascismul, întrebarile nu au continuat să apară. Cea mai des întâlnită şi utilizată întrebare a fost “De ce?”. De ce a apărut fascismul? Care au fost cauzele apariţiei? Ce a însemnat fascismul pentru Italia? Răspunsurile la aceste întrebări banale dar pline de importanţă le veţi găsi în rândurile ce urmează.

FASCISMUL

Din punct de vedere etimologic,termenul fascism provine de la latinescul “fasces” care simbolizează un snop de nuiele sau mănunchi în care este înfiptă o secure, simbol al autorităţii care era purtat de persoanele ce-i însoţeau pe înalţii magistraţi romani. La începutul sec. XX, în Italia, fasciile erau grupuri revoluţionare de sorginte socialistă care se distingeau printr-o atitudine naţionalistă şi o activitate non-parlamentară şi chiar non-partinică.

Fascismul este produsul ideologic al sec. XX iar termenul ca atare este folosit deseori peiorativ, fascist şi dictator fiind considerate echivalente. Sloganurile fascismului italian, ”Crede, Supune-te, Luptă” şi ”Ordine, Autoritate, Dreptate”.

Idiologic vorbind,fascismul reprezintă un conglomerat de trăsături negative: anti-liberalism, anti-parlametarism, anti-democratic, anti-capitalist, anti-burghez, anti-comunist, dificil de stabilit ce anume afirmă si ce sprijină,fiind ca o reacţie la politica europeană dominată de valorile Revoluţiei franceze.

Din alt punct de vedere,fascismul este o ideologie eclectică, un fel de viziune asupra lumii, aidoma unei viziuni religioase care presupune credinţă oarbă, supunere şi mai puţin dezbatere şi analiză critică. Nu întâmplător sloganul favorit al lui Mussolini era ”Fapte, nu vorbe” sau ”Inactivitatea înseamnă moarte”.

Ca ideologie a acţiunii fascismul reprezintă o respingere a raţiunii umane şi a vieţii intelectuale în general. Spre deosebire de socialism şi liberalism care credeau că lumea poate fi înţeleasă şi transformată prin exerciţiul raţiunii, fascismul consideră că voinţa, violenţa, lupa practică, sunt elementele esenţiale ale vieţii politice.

In sec. al XIX-lea au existat numeroşi gânditori care au reflectat asupra limitelor raţiunii umane atrăgând atenţia asupra importanţei altor factori psihologici, dorinţele, nevoile, impulsurile în definirea fiinţei umane. Friedrich Nietzsche (1844-1900), de exemplu, vorbea de faptul că oamenii sunt motivaţi de emoţii puternice şi de ”voinţa de putere” iar Sigmund Freud (1865-1939) propunea conceptul de libido ca element cheie al explicării comportamentului uman.

Henri Bergson (1859-1941) avansa ideea ca toate organismele vii îşi iau seva dintr-o forţă vitală universală. De aceea, scopul existenţei umane este să dea expresie acestei forţe vitale, mai degrabă decât să stea sub imperiul raţiunii şi a unui calcul rece.

Acestea sunt doar o parte din sursele teoretice pe care fascismul le-au prelucrat într-o manieră profund nesistematică şi contextuală pentru propriile scopuri.

Fascismul ocupă un loc aparte în gândirea politică tocmai prin contestarea puternică a ideii de egalitate. Deşi a preluat ideea lui Nietzsche de supra-om (Űbermensch), ideologia fascistă îi va da cu precădere semnificaţia de lider absolut şi incontestabil. Fascismul este deopotrivă elitist şi profund patriarhalist fiind convins că dominaţia elitei este naturală şi necesară. Există o selecţie naturală care impune, printr-o luptă acerbă, pe cei care au vocaţie de conducători iar ceilalţi se supun acestora. Societatea se împarte in trei categorii: a) un lider care deţine o autoritate absolută; b) o elită exclusiv masculină care se distinge prin eroism, vizionarism şi capacitate de sacrificiu personal; c) masele care au nevoie de îndrumare permanentă şi al căror destin implacabil este de a fi supuse.