Campania Electorala lui Mircea Geoană

Introducere

Campania electorala se desfasoara ca o interactiune a interpretarilor strategic orientate ale situatiei politice, termenul de interpretare desemnând atât procesul de atribuire de sens cât si rezultatul acestei atribuiri. In aceasta perspectiva, candidatii interpreteaza cererile si asteptarile cetatenilor,oferta electorala a concurentilor si resursele de care dispune, le integreaza pentru a da un continut coerent propriei comunicari strategice. Prin prezentarea informatiei, media la rândul sau interpreteaza ansamblul ofertelor candidatilor si ansamblul cererilor votan ilor, identificând conditiile lor de ajustare. Telespectatorii-cetateni interpreteaza în cheie proprie, la rândul lor,mesajele electorale oferite mediatizate, în care se întrepatrund logica actorului politic si logica mediumului.

Mecanismele de definire a situatiei urmeaza narativizarea actului politic fapt ce care implica mecanismele de „punere în povestire" a discursului electoral, marcat deopotriva de o dimensiune retrospectiva si de una prospectiva. Miza campaniei electorale consta în a controla construc ia realitatii, utilizând ca resursa reprezentarile actorilor politici dar si ale opiniei publice în functie de care se orienteaza conduitele. Atunci când un actor politic reuseste sa instaleze în pozitie dominanta propria sa interpretare a situa iei politice, reuseste, de fapt sa influen eze ordinea politica si, implicit, comportamentul electoral.

Proiectul electoral

Proiectul electoral al lui a purtat în mod sugestiv titlul „O Singură

României, ideea centrală fiind realizarea unei necesare reconcilieri naţionale după cinci ani de mandat prezidenţial al lui Traian Băsescu, în care logica dominantă a fost cea a conflictului politic şi a distrugerii adversarilor. Sloganul lui Mircea Geoană „Învingem împreună!” dorea să consolideze ideea unei „pacificări” a societăţii româneşti odată cu îndepărtarea de la putere a lui Traian Băsescu.

Preocuparea de ordin strategic a lui Mircea Geoană şi a echipei sale de campanie a vizat crearea condiţiilor pentru atragerea unui electorat cât mai numeros din afara bazinului PSD, în vederea turului al II-lea. Mircea Geoană a evitat să ostilizeze electoratul liberal prin atacuri la adresa lui Crin Antonescu, adoptând o atitudine condescendentă în faţa upercut-urilor candidatului PNL. În vederea atingerii aceluiaşi obiectiv, câştigarea turului al II- lea, vizitele electorale ale lui Mircea Geoană au fost realizate în zonele vulnerabile ale PSD din Moldova de Nord, respectiv în Transilvania şi Banat, pentru a câştiga electori indecişi.

Strategia politica

În cadrul strategiei politice a PSD pentru alegerile prezidenţiale s-a mizat în continuare pe lansarea a unor promisiuni electorale (de exemplu, creşterea pensiilor, investiţii masive în agricultură şi infrastructură ş.a.), de interes atât pentru electoratul tradiţional al PSD,cât şi pentru electoratul dreptei. Lipsa explicaţiilor cu privire la resursele necesare satisfacerii respectivelor promisiuni, ca şi generozitatea facilă a perspectivelor descrise au creat, însă, suspiciunea de demagogie unei populaţii obişnuită cu dezamăgirile şi angajamentele neonorate ale politicienilor, diminuând impactul pozitiv scontat al unei atari abordări.

O altă preocupare a PSD a fost aceea de a bloca folosirea discreţionară a resurselor publice de către PD-L în folosul candidatului său, fiind reclamate cazuri de încălcare a legii (utilizarea Poştei Române, a mijloacelor tehnice ale unor regii de stat ş.a.).

Pentru turul al II-lea, Mircea Geoană a căutat să fructifice avantajul strategic oferit de încheierea unui parteneriat de guvernare cu PNL. La nivel discursiv a continuat linia de diferenţiere faţă de Traian Băsescu , promovând mesaje privind realizarea unei reconcilieri naţionale, revenirea la normalitate şi realizarea unei guvernări eficiente. Mesajul central al campaniei electorale a lui Mircea Geoană („O Singură Românie!”) a fost întărit prin înţelegeri politice la nivel parlamentar cu grupul minorităţilor naţionale. O situaţie specială a fost în cazul PRM, Mircea Geoană evitând să repete greşeala din anul 2004 când a declarat că PSD nu are nevoie de voturile lui CV Tudor, iar electoratul acestuia s-a orientat masiv spre Traian Băsescu. Mircea Geoană a menţinut ambiguitatea în raport de votanţii PRM, atitudine care a implicat evitarea formalizării unei înţelegeri electorale cu UDMR, deşi aceasta a funcţionat de facto.