Ascensiunea Vestului

De ce Vestul Europei a luat un avânt economic aşa de mare faţă de restul lumii? Această întrebare este în centrul cercetării lui Max Weber şi este foarte importantă pentru Karl Marx şi alţi autori care i-au urmat .

Exista mai mulţi factori care au dus la progesul societăţilor occidentale şi a fost nevoie de o perioadă mare de timp pentru a se realiza. Dezvoltarea Vestului nu s-a produs într-un mod foarte rapid, dimpotrivă această dezvlotarea a fost incubată timp de un mileniu, între căderea Imperiul Roman de Apus în secolul V şi începutul marilor descoperiri geografice care au demarat în secolul al XV-lea .

Primul factor pe care Daniel Chirot îl ia în considerare este cel geografic. Astfel, Europa de vest beneficiază de condiţii bune din punct de vedere al mediei temperaturii pe timp de iarnă (-2 ºC în timpul lunii ianuarie), dar şi pe timp de vară (23ºC în luna iunie) . De asemenea, Europa de Vest are un bazin hidrografic bogat care a permis dezvoltarea agriculturii (dominantă în structuriile economiei europene), comunicarea dintre zone fiind facilitată de transportul pe cursul râurilor.

Un al doilea factor pe care Chirot îl ia în considerare este emanciparea oraşelor de sub dominaţia nobililor. Folosirea sistemului relaţiilor de vasalitate, considerat la început un mijloc de bună guvernare, a condus sub urmaşii lui Carol cel Mare la destrămarea imperiului şi formarea unor numeroase centre de putere la nivel local. Regii stăpîneau doar nominal teritoriul statului, puterea reală fiind exercitată de diferiţii feudali locali (principi, duci, comiţi, marchizi, baroni, castelani, etc.). Regăsim aceste fenomene de fărâmiţare feudală, întovărăşite adesea de anarhia ce caracterizează slăbirea puterii centrale a monarhului, în Franţa secolelor IX-XI, în Germania în secolele XIII-XV, etc.

Nesiguranţa provocată de războaiele dintre feudali a determinat grupurile sociale care nu se puteau apăra singure, precum clericii şi orăşenii, să sprijine restabilirea autorităţii monarhice şi eliminarea fărâmiţării, punându-i la dispoziţie bani, ostaşi.“Preocuparea lor intensivă pentru propriile finaţe- pe care au început să le aprecieze din ce în ce mai mult- au dat acestor autorităţi un interes în prosperitate şi în creşterea numărului de plătitori de taxe. În această privinţă şi probabil într-un mod mult mai decisiv, creşterea puterii burgheziei tinde să submineze una dintre cele mai importante caracteristici ale feudalismului- subdiviziunea autorităţii ”. Divizarea şi baza rurală a puterii explică creşterea autonomiei oraşelor din Vestul Europei în perioada dintre secolele XI şi XII.

Începutul secolului XII este foarte important. În 1215 este semnată Magna Charta Libertatum, care recunoştea o serie de drepturi pentru oamenii care trăiau pe teritoriul Angliei. De asemenea, Charta a avut un rol foarte mare în crearea Parlamentului Englez, o instituţie care are al doilea grad de autoritate după rege.

Perioada secolelor X-XIII a fost una de optimum climatic în Europa medievală, întrucât temperatura pare să fi crescut cu 1-2 grade şi să se fi redus umiditatea, ceea ce asigura culturilor cerealiere condiţii mai bune de vegetaţie şi maturizare. Încetarea ultimelor invazii şi instaurarea noii ordini de tip feudal, ca şi absenţa unor mari epidemii generalizate au fost factori care au contribuit la creşterea populaţiei. Important pare să fi fost şi rolul bisericii, care prin evanghelizarea în profunzime a contribuit la diminuarea folosirii practicilor contraceptive şi a infanticidului.

Creşterea demografică avea însă să se încetinească de pe la începutul secolului al XIV-lea, pentru a se constata apoi, la mijlocul aceluiaşi secol, o cădere dramatică datorită Marii Ciume.