Analiza discursului lui Vladimir Putin

Argument

În această lucrare mi-am propus să analizez limbajul diplomatic al președintelui rus Vladimir Putin într-un context istoric foarte important. Momentul discursului analizat este acela al anexării Crimeei la Rusia. În această analiză voi urmări să pun în evidență caracterul profund național al acestui discurs, dar și să explic limbajul locutorului.

Consider că acest moment este unul foarte important pentru că modifică filele manualelor de istorie, iar discursul ținut de Putin joaca un rol extrem de important pe scena politică și în relațiile internaționale.

Discursul poate fi definit ca ansamblu de enunţuri ale unui emiţător, care se referă la un subiect unic.

Pragmatica, în sens foarte larg, studiază modul în care limba este folosită de un locutor într-un context dat, cu intenția de a acționa într-un mod determinat și cu anumite efecte asupra interlocutorului.

În conversațiile noastre reale, limbajul pe care îl utilizăm este inevitabil marcat de context.

Contextul în care are loc acest discurs este reprezentat de momentul anexării Crimeei la Rusia din data de 18 martie 2014.

Vladimir Putin s-a adresat la Kremlin deputaţilor Dumei de Stat, membrilor Consiliului Federaţiei, guvernatorilor regiunilor Rusiei şi reprezentanţilor societăţii civile.

Trebuie să amintim că ”situația de comunicare” este un factor extrem de important al contextului; ea vine să limiteze interacțiunea dintre cadrul unei conversații, de exemplu, prin faptul că impune anumite constrângeri; actorii conversației au unele drepturi și îndatoriri, valabil, acceptate la nivel social – cultural.

Discursul preşedintelui rus este construit nu numai în sensul legitimării acţiunilor Rusiei, ci are drept obiectiv şi legitimarea în spaţiul intern a actualului lider politic de la Kremlin. Prăbuşirea Uniunii Sovietice este deplânsă, existând totodată numeroase referiri cu privire la contrastul dintre statutul anterior al Rusiei, de mare putere, şi realitatea sumbră a perioadei post-Război Rece.

În acest mecanism simbolic, decizia cu privire la Crimeea este o dublă „răzbunare” a Rusiei – refacerea unităţii naţionale este completată de recâştigarea de către Rusia a statutului de actor important în relaţiile internaţionale. Considerentele de securitate invocate sunt de asemenea relevante – în măsura în care Ucraina ar fi devenit membru NATO, Rusia ar fi avut trupe NATO la graniţă.

În acest discurs Putin amestecă politica cu resentimentele naționale și cu naționalismul, acestea fiind învăluite într-un ton mistic religios. Discursul a stârnit ropote de aplauze și, potrivit New York Times, unele persoane din audiență au fost emoționate până la lacrimi datorită discursului legat de istoria Rusiei și de conotațiile religioase ale acestuia.

Vladimir Putin iși începe discursul prin a afirma faptul ca 82% din populația cu drept de vot a Crimeei a votat la referendum, cei care doresc sa se alăture Rusiei fiind majoritari, însă pe cei care nu au votat sau au votat împotrivă, Putin îi ignoră complet. Putin dă de înțeles ca acel procent de 82% reflecta voința întregii populații, ceea ce este complet fals.

Naționalismul din acest discurs se remarcă încă de la început, Putin dorind să „aducă în jurul steagului” întreaga națiune rusă. Astfel el face o enumerare pentru a evidenția momente și simboluri de unitate națională. Printre acestea se numără: creștinarea rușilor, înfrângerea Germaniei naziste, lupta împotriva puterilor occidentale.

Cuvintele puternic emoționante ale domnului Putin susțin că revenirea Crimeei în Rusia nu corectează doar o nedreptate istorică, ci o adevărată crimă. El nu se oprește la Crimeea, susține că și alte părți ale Ucrainei, cum ar fi cele vorbitoare de limbă rusă din sud-est, ar trebui să facă parte din Rusia. Prin aceste afirmații, conducătorul rus nu realizează că poate stârni și alte conflicte politice. El nu ține cont de acest lucru.

În discursul său, Vladimir Putin susține frecvent importanța menținerii bunelor relații cu Ucraina și cu poporul ucrainian, însă din faptul că el consideră că guvernul ucrainian este unul ilegal putem deduce că pentru el nu este același lucru. Pentru Putin menținerea bunelor relații cu Ucraina nu reprezintă și menținerea bunelor relații cu guvernul acesteia, deci nu face referire la relații politice.

Putin susține că noile autorități ucrainene sunt nelegitime și că Rusia trebuie să fie pregătită să își susțină compatrioții. Susține că „neo-naziștii, rusofobii și antisemiții” sunt în spatele guvernului Kiev și că din această cauză orice intervenție rusă se va baza pe considerente umanitare. În acest context Putin face din nou apel puternic la naționalism.

Un aspect important în discursul domnului Vladimir Putin este importanța justificării legale a reintegrării Ucrainei în Rusia. El consideră că prin adăugarea Crimeei la harta Rusiei se susțin niște acțiuni in totalitate legitime. Pe tot parcursul discursului, președintele rus iși susține acțiunile ca fiind legitime.

În acest discurs Putin iși exprimă și resentimentele față de Occident. El pune în discuție și refuzul țărilor occidentale de a trata Rusia ca pe un partener egal, și crede că ar putea să apară o ruptură.

UNIVERSITAREA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE LITERE

STUDII EUROPENE