Geneza şi definirea partidelor politice
În cadrul societăţii activitatea politică se realizează nu numai prin intermediul statului, a instituţiilor şi organismelor ce ţin de acesta, ci şi printr-o vastă şi complexă reţea de organizaţii şi instituţii extrastatale. Dintre acestea cele mai vechi şi importante sunt partidele politice.
Existenţa partidelor politice, a pluripartidismului ca fenomen politic reprezintă un element esenţial al vieţii democratice în cadrul societăţilor moderne.
Partidele politice nu au avut aceeaşi semnificaţie şi valoare în toate orânduirile sociale. Este necesar să delimităm aşa-zisele partide politice care au existat în sclavagism şi feudalism, faţă de cele din societatea modernă.
Primele asocieri mai mult sau mai puţin organizate apar în sclavagism, apoi în feudalism, ele asemănându-se mai mult cu societăţile secrete, congregaţiile, corporaţiile.
Geneza partidelor politice moderne se regăseşte în perioada trecerii de la feudalism la capitalism, în timpul luptei antifeudale purtate de burghezie.
Problema definirii partidului politic a constituit şi constituie si azi un subiect de disputa în literatura de specialitate. Pe marginea acestei teme conturându-se mai multe opinii, unele punând accentul pe latura instituţional, organizatorică, funcţii sau rolul social al partidelor.
Din multitudinea de definţii propuse de-a lungul timpului, politologii contemporani au admis definiţia dată de La Polombara şi Weiner. Totuşi este o definiţie mai degrabă restrictivă. Aceştia consideră că pentru a putea vorbi de partide politice trebuie reunite patru criterii.
1. Trebuie să fie vorba de o organizaţie durabilă, care supravieţuieşte fondatorilor săi. Un partid nu este doar o adunare de fideli ai unui lider carismatic. Un partid este considerat cu adevarat partid doar atunci când işi rutinizează regulile de funcţionare şi de succesiune şi işi creează o tradiţie îndelungată.
2. Este nevoie de o organizaţie completă, de la scară locală la cea naţională şi trebuie să existe relaţii permanente între aceste niveluri. Aşadara, partidul politic este o structură reglată după idealul birocratic care acoperă ansamblul teritoriului. Trebuie să existe o bună aplicare a deciziilor central de către ansamblul grupurilor locale.
3. Obiectivul organizaţiei trebuie să fie cucerirea puterii, atât la nivel naţional cât şi la nivel local.
4. Mijlocul de câştigare a puterii trebuie să fie căutarea sprijinului popular, mai ales în procesele electorale. Un partid trebuie să aibă cel mai mare număr de aleşi
Totuşi doar ultimele două trăsături pot fi considerate a fi specifice partidelor politice. Primele două putând fi utilizate si pentru a evidenţia ceea ce reprezintă marile grupuri de interese într-o democraţie modernă.
Max Weber, consideră partidul politic „o asociaţie de oameni liberi, voluntar constituită, necesară societăţii, cu un anumit program, cu obiective ideale sau materiale”. Dupa cum se observă, el pune accentul pe aspectul instituţional, organizatoric şi pe programul partidelor politice şi mai puţin pe dimensiunea lor socială.
În perioada postbelica, Maurice Duverger , pune accentul, în definirea partidului politic, atât pe ideea de organizare, dar mai ales pe rolul şi funcţiile exercitate de acestea şi, cu precădere pe aspectul legat de obţinerea şi păstrarea puterii. Partidul politic işi desfăşoara activitatea în baza unui program politic care se fundamentează pe o anumită doctrină.
Programul este cel care orientează şi direcţionează activitatea partidului, îi dă sens şi finalitate. În ceea ce priveşte denumirea partidelor politice, acestea pot apărea sub o diversitate de nume, în care poate fi sau nu inclusă cea de ``partid``, aceasta putând fi înlocuită cu cea de convenţie, front, asociaţie,etc. Partidele politice sunt caracterizate de o mare mobilitate socială, membrii acestora având posibilitatea aderării sau dimpotrivă, a părăsirii organizaţiei.
Sisteme partidiste
Sistemul partidist, are în vedere modul de structurare, de funcţionare a partidelor politice în cadrul vieţii sociale dintr-o societate.Noţiunea de sistem partidist, a fost folosită pentru prima dată în perioada interbelică şi avea în vedere numărul şi natura partidelor politice dintr-o societate care erau angajate în viaţa politică.
Monopartidismul
Monopartidismul sau partidul unic, constă în fundamentarea activităţii şi vieţii politice din societate pe existenţa şi funcţionalitatea unui singur partid politic.
Politologul Daniel- Louis Seiler, insistă, în definirea partidelor, pe competiţia politică inerentă funcţiei partizane, tinde să refuze partidelor unice calitatea de partide. El consideră că un partid, luptând prin definiţie contra altuia, nu poate să fie unic intr-un sistem politic.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
