1.Proprietătile azotatului de calciu
Azotatul de calciu este o substată albă, cristalină, care contine 17% azot. El poate cristaliza anhidru si sub formă de cristalohidrati cu două, trei sau patru molecule de apă. Este solubil în apă.
Sarea anhidră se topeste la 561oC, însă la 500oC începe să se descompună conform reactiei:
Ca(NO3)2 → CaO + 2NO2 + 1/2O2
Azotatul de calciu formează săruri duble cu ureea Ca(NO3)2∙4CO(NH2)2 si cu azotatul de amoniu 5Ca(NO3)2∙NH4NO3.
Azotatul de calciu este foarte higroscopic, fiind cel mai higroscopic dintre îngrăsăminte. Adaosul unor săruri ca azotat de amoniu, sulfat de amoniu, fosfati, săruri de potasiu, uree reduce higroscopicitatea si capacitatea de aglomerare a azotatului de calciu.
Azotatul de calciu fiind un îngrăsământ fiziologic bazic se foloseste pentru orice fel de sol, dar mai ales pentru solurile acide si sărace în calciu, îmbunătătind structura acestora. Având un continut redus în azot (13-15.5%) este indicat să se fabrice în apropierea locurilor de utilizare, în caz contrar cresc cheltuielile de transport si ca urmare, pretul de cost al produsului.
Pentru a îmbunătăti proprietătile agrochimice (micsorarea higroscopicitătii si a capacitătii de aglomerare) azotatului de calciu si se adaugă azotat de amoniu (până la 6 %), se pudrează cu carbonat de calciu (până la 6%) sau cu ulei de parafină (până la 2%).
2.Metode de obtinere ale azotatului de calciu
2.1.Obtinerea azotatului de calciu prin tratarea carbonatului de calciu cu acid azotic
La tratarea carbonatului de calciu cu acid azotic(40-48%):
CaCO3 + 2HNO3 → Ca(NO3)2 + CO2 + H2O, rezultă solutii diluate de azotat de calciu, care se prelucrează apoi în produsul finit. Pentru stabilirea conditiilor procesului de prelucrare a acestor solutii, în vederea obtinerii unui anumit produs, se utilizează diagrama de echilibru în sistemul Ca(NO3)2-HNO3-H2O.
Punctele S2, S3 si S4 corespund azotatului de calciu di, tri si tetrahidrat. Spatiile hasurate corespund domeniilor de cristalizare a acestora :triunghiul S4N’M1 – tretrahidratului, triunghiul S3MM1 – trihidratului, triunghiul S2MN – dihidratului. Curba N’M1MN reprezintă limita de solubilitate a cristalohidratilor în solutii acide.
La tratarea carbonatului de calciu cu acid azotic 48%, compozitia solutiei se modifică pe măsura neutralizării, după dreapta AB. Această dreaptă nu intersectează curba de saturare si prin urmare sarea solidă poate fi obtinută numai după concentrarea solutiei. Să presupunem că la neutralizare rezultă o solutie slab acidă, de compozitie P0. La evaporarea solutiei punctul figurativ al sistemului din care se evaporă apa se va deplasa de-a lungul axei P0P. Dacă compozitia solutiei după evaporare corespunde punctului P, atunci prin răcire la 25 oC va cristaliza în amestec de azotat de calciu di si trihidratat.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
