Studiu comparative state unitare - AP Centrală

1. Structura administrației publice centrale

Structura administrației publice centrale în toate țările vest-europene, indiferent dacă sunt state centralizate sau federații, cuprinde la element fundamental Guvernul, precum și trei categorii de organe centrale: ministere (numai în subordinea Guvernului), autorități administrative autonome (față de Guvern) și alte organe centrale (subordonate Guvernului sau unui minister).

2. Sistemele administrative centrale din Franța și Marea Britanie asemănări și deosebiri esențiale

În Marea Britanie, atribuțiile Reginei sunt formale, conforme cu ”Prerogativele Regale” care nu au fost modificate din secolul al XVII- lea. Regina numește Primul Ministru dintre liderii politici ai partidului care a câștigat alegerile. Ea are un dialog deschis cu Primul Ministru, iar prezența sa asigură stabilitate și continuitate politică.

În Franța, Președintele are responsabilități formale ca Șef de Stat, el numește Primul Ministru, și, prin procesul de guvernare asigură funcționarea autorităților publice precum și continuitatea statului. Acesta este asistat de un Secretar General al Președinției și de un birou personal.

Șeful Guvernelor în cele două țări este Primul Ministru. În Franța Primul Ministru răspunde în fața Adunării Naționale, iar în Marea Britanie Primul Ministru are o comunicare regulată cu membrii Camerei Comunelor (Marea Britanie) cu privire la activitatea guvernamentală.

Guvernul Thatcher a propus și implementat “modelul de agenție ” care constă în dezvoltarea unui sector privat competitiv, ca bază pentru furnizarea de servicii publice de calitate și favorizează eficiența în furnizarea serviciilor, împletind procesele de furnizare a serviciilor cu autoritatea politică. Astfel, Partidul Conservator aflat la putere nu acordă sprijinul necesar autorităților locale ce țineau mai mult de Partidul Laburist.

În a doua jumatate a secolului al XX-lea a început schimbarea modului de organizare și desfășurare a activității în institutiile publice din administrația britanică, punându-se accent pe calitatea serviciilor publice influențată de valori cum ar fi:

- Responsabilitate;

- Nevoi ale clienților și utilizatorilor de servicii;

- Performanțe profesionale și rezultate;

- Standarde de performanță;

- Satisfacția clienților.

Pentru aplicarea unor valori similare în administrația franceză, în ultimii cincisprezece ani a început un proces de descentralizare.

Cadrul legislativ de bază în Marea Britanie este format din mai multe documente, în principal acte ale Parlamentului și o serie de practici statornice de-a lungul timpului, numite convenții.

În dreptul englez cuvântul “lege” are cel puțin două înțelesuri de bază:

- Lege comună sau legea obiceiului, ”Common Law”;

- Lege scrisă.

În Marea Britanie, Parlamentul nu poate să facă schimbări care ar putea afecta statutul monarhului, fără aprobarea unor asemenea măsuri de către Commonwealth.

Instanțele judecătorești britanice și cele franceze sunt obligate să dea prioritate dreptului comunitar.

Serviciile publice pot fi realizate și frunizate în sistemul centralizat sau descentralizat de către instituții siuate la niveluri ierarhice inferioare care au autonomie economico-financiară și managerială.

Sistemul francez a fost centralizat o perioadă lungă de timp. În prezent, tot centralismul este caracteristica de bază a sistemului administrativ, deși neimportante reforme au avut loc în ultimii zece ani din punctul de vedere al autonomiei financiare și decizionale.

În ceea ce privește autoritatea judecătorească, regatul Unit nu are o Curte Constitutională, nu are un sistem unitar de Curți și nu dispune de o separare clară a legislației pentru sectorul privat și pentru cel public. În schimb Franța are două tipuri de curți: curți juridice și curți administrative, și reglementări clare pentru cele două sectoare.

Potrivit legislației în vigoare în cele două țări autoritatea executivă este reprezentată de Guvern. În Marea Britanie acesta dispune de libertate de decizie iar în Franța executivul dispune de libertate de apreciere.

În Marea Britanie Șeful Guvernului este Primul Ministru, unul din liderii politici ai partidului care a câștigat alegerile. El este nominalizat de Regina. Prin convenție, Regina invită liderii partidelor politice care conduc majoritatea în Camera Comunelor pentru ai consulta în vederea formării unui Guvern.

Primul Ministru conduce Ședințele Cabinetului, selectează Miniștrii și are puterea să-i demită. El intervine în toate problemele politice apărute la nivel de departament și răspunde timp de 15 minute de două ori pe săptămână la întrebările membrilor Camerei Comunelor, întrebări care de regulă acoperă mare parte din activitatea guvernamentală. Primul Ministru ia cuvântul la majoritatea dezbaterilor din cadrul Parlamentului și ori de câte ori este nevoie formulează puncte de vedere referitoare la politica externă și la alte inițiative politice. Primul Ministru este și Ministrul pentru Serviciile Publice.

În Franța, autoritatea executivă este exercitată de Președinte, care numește Consiliul de Miniștri, condus de prim-ministru. Consiliul de Miniștri răspunde în fața Parlamentului. Șeful Statului, președintele, este ales prin vot direct, pentru cel mult două mandate. Autoritatea executivă este divizată între Președintele republicii și Primul Ministru. Nominalizările pentru posturile din activitățile publice și militare, de la cel mai înalt nivel al statului, sunt de competența Președintelui republicii. Nominalizarea pentru posturile de consilieri de stat, prefect și director al administrației, sunt făcute de către Consiliul de Miniștri.

Proiect intocmit pentru Sisteme administrative comparate!!FEAA